Luna septembrie este a noua lună a anului în calendarul Gregorian şi are 30 de zile. Ziua are 12 ore, noaptea 12 ore...
Romanii au rebotezat lunile anului. Mai mult timp decât numele efemere date de împăraţii romani au rezistat numele introduse de Charlemagne. El a redenumit toate lunile de la denumirile agricole în vechea limbă germană.
Aceste nume au fost folosite până în secolul al XV-lea şi, cu unele modificări, până în secolul al XVIII-lea, astfel luna septembrie se numea Witumanoth (luna lemnului). Potrivit Agerpres, grecii numeau luna septembrie Boedromion. În România, luna septembrie, popular, se numeşte Răpciune, fiind luna cea mai importantă pentru cei care au trudit pământul, acum fiind culese roadele muncii de peste an.
Tradiţii şi sărbători
La 1 septembrie, începe anul nou bisericesc. Potrivit tradiţiei populare, după cum va fi timpul în această zi aşa va fi anul viitor: dacă plouă dimineaţa, va fi primăvara ploioasă, soare la amiază înseamnă an bun; dacă plouă, va fi an ploios, dacă e soare, va fi an secetos; vremea posomorâtă înseamnă toamnă rea, tunetele anunţă toamnă lungă. Se crede că stadiul viermelui din gogoașa de stejar prezice dacă anul va fi sec sau mănos. Acum începe culesul merelor. Între sărbătorile calendarului creştin-ortodox, cele mai importante pentru această lună din an sunt: Naşterea Maicii Domnului la 8 septembrie şi Înălţarea Sfintei Cruci la 14 septembrie. La 8 septembrie, sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei, vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor (se duc rândunelele). O vorbă populară spune că „acum se schimbă pălăria cu căciula”. În ziua de 14 septembrie, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, cunoscută şi ca Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Şarpelui, Moşii, se ţine post şi nu se mănâncă alimente cu cruce (usturoi, nucă, peşte, prună) sau cap (varză). Se fac pomeni: ulcele noi cu apă sau miere, lumânare şi colac, la casele cu copii sau la cei săraci. E ultima zi pentru culegerea plantelor de leac.
De la un an la altul
Echinocţiul de toamnă are loc la 23 septembrie: 05 h 29 m (timp legal românesc). Cuvântul "echinocțiu" derivă din cuvântul francez "équinoxe", care, la rândul lui provine din latinescul "aequinoctium", format din "aequus" — "egal" şi "nox", "noctis" — "noapte". Echinocţiul de toamnă înseamnp momentul în care Soarele în miŞcarea sa aparentă anuală trece prin punctul de intersecŢie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocțiul de primăvară Şi echinocţiul de toamnă. Echinocţiul de toamnă are loc când Soarele traversează Ecuatorul din emisfera nordică în cea sudică. În emisfera nordică, echinoxul de toamnă are loc în momentul în care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. În această zi, în emisfera australă începe primăvara. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată, datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinoxul de toamnă a căzut la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie. Va fi la 21 septembrie abia în 2092 și aceasta se va întâmpla pentru prima oară de la crearea calendarului gregorian și se va repeta doar în 2096.
După 23 septembrie, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă, de la 21 decembrie. Luna Septembrie începe (astrologic) cu Soarele în semnul Fecioarei şi sfârşeşte cu el în semnul Balanţei. Din punct de vedere astronomic, luna Septembrie începe cu Soarele în constelaţia Leului şi se sfârşeşte cu Soarele în constelaţia Fecioarei.
Recomandările noastre
