Pe 25 mai este prăznuită A treia aflare a capului lui Ioan Botezătorul, pe care Iisus îl numea „cel mai mare dintre cei născuți din femei”, iar Biserica îl cinstește ca pe cel mai mare sfânt al său.
Cinstitul cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din curtea palatului său.
Nu știa de aceasta decât Ioana, soția lui Huza, intendentul lui Irod Antipa, care, după cum arată Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa (8: 3), a fost una din femeile mironosițe. Ioana a luat capul proorocului și l-a îngropat în Muntele Eleonului.
După un timp, Inochentie, unul dintre slujitorii de seamă ai lui Irod, și-a cumpărat un loc în Muntele Eleonului, și-a făcut o chilie și s-a retras în ea ca sihastru.
Zidind lângă chilie o bisericuță de piatră, săpând, a găsit capul Sfântului Ioan, însă imediat l-a îngropat la loc.
Inochentie a murit luând cu sine această taină.
După aproape 300 de ani, în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul și să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui.
Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul.
Ca pedeapsă pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan l-a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot.
Ajungând la el acasă, olarul a văzut că se învrednicea de multe binefaceri și, bănuind că acest lucru se datorează prezenței capului Sfântului Ioan Botezătorul, a început să îl cinstească împreună cu familia sa.
Simțind că i se apropie sfârșitul, olarul a pus capul proorocului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească și să nu-l deschidă până când însuși Sfântul îi va porunci.
În acest fel, racla a ajuns din mână în mână în grija unui monah pe nume Eustatiu.
Acesta trăia într-o peșteră din apropierea orașului Emesa din Siria. Deși monahul Eustatiu era eretic arian, la peștera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap.
Eustatiu a fost izgonit din peșteră și trimis în exil.
În peștera lui au intrat niște monahi credincioși, care mai târziu au zidit în apropiere o mănăstire.
În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, a aflat capul Sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peștera de lângă orașul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului.
În timpul luptelor pentru sfintele icoane, capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat la Comane, unde a fost aflat în chip minunat a treia oară, adus la Constantinopol în 860 de către patriarhul Ignatie și așezat într-un loc sfințit