Lumea politicii a pierdut unul dintre cele mai importante simboluri odată cu moartea primului preşedinte al Taiwanului ales de popor şi născut în insulă, Lee Teng-hui.

Fostul şef de stat a încetat din viaţă joi la un spital din Taipei, la vârsta de 97 de ani, în urma unor probleme mai vechi de sănătate, conform BBC.

Lee a fost născut în 1923 şi a fost preşedintele Taiwanului între 1988 şi 2000. Despre el se consideră că a jucat un rol-cheie în transformarea insulei.

Din 1949, Taiwan un guvern independent şi s-a transformat dintr-un stat autoritar, cu o istorie de represiuni sângeroase, într-o societate pluralistă, cu libertate de expresie.

„Lee a supervizat afirmarea Taiwanului în fruntea „tigrilor” economici din Asia de est şi tot în cursul mandatului său au fost iniţiate o serie de alte măsuri importante ca reforma funciară, adoptarea unei politici externe pragmatice şi promovarea învăţământului superior”, arată Agerpres.

Ferm susţinător al dreptului insulei la autodeterminare, Lee a fost considerat o figură pro-independenţă de autorităţile comuniste de la Beijing, care consideră Taiwanul parte a teritoriului chinez.

BBC arată că fostul președinte taiwanez Lee Teng-hui este considerat „tatăl democrației Taiwanului” având în vedere c că a pus capăt regulii autocratice în favoarea pluralismului și a democrației.

Totuşi, el a fost și o figură controversată, mai ales că încercările lui de a îndepărta insula din China au stârnit tensiuni cu China, care consideră Taiwanul o provincie nesupusă ce trebuie reunită într-o zi.

Lee a murit joi din cauza șocului septic și a insuficienței organice multiple, după aproape șase luni petrecute într-un spital din Taipei.

În timpul mandatului său, el a generat schimbări constituționale care au dus spre o structură politică mai democratică, inclusiv alegeri prezidențiale directe.

Actualul președinte Tsai Ing-wen a spus că Lee Teng-hui „a pus bazele unei democrații construite pe mândrie și pe propria noastră identitate”.

Lee a dorit să sfideze dorinţa Chinei de a absorbi insula și a sperat ca Taiwanul să fie „o țară a democrației, libertății, drepturilor omului și demnității”.

A devenit președinte în 1988 după moartea predecesorului Chiang Ching-kuo.

În 1996, la primele alegeri prezidențiale directe din Taiwan, a fost ales democratic pentru un al doilea mandat, cu o majoritate zdrobitoare de voturi.

Înainte de vot, mai multe luni la rând, China continentală a organizat jocuri intimidante de război și teste cu rachete în jurul apelor taiwaneze pentru a influența alegerile împotriva lui.

De la războiul civil din anii 1940, China vede Taiwanul ca pe o provincie separatistă care în cele din urmă va face din nou parte a ţării.

Dar mulți taiwanezi văd insula ca o națiune independentă de facto, deși sondajele arată că majoritatea oamenilor nu doresc independență formală, preferând să mențină status quoul.

Actualul președinte al Taiwanului, Tsai Ing-wen, este considerat protejatul lui Lee și se pare că-i calcă pe urme, în timp ce a obținut sprijinul american, cu tensiuni care au atins un nou nivel înalt în ultimii ani.

Dacă situația ar escalada, unii se tem că SUA ar putea să se alăture Taiwanului împotriva Chinei într-un război pe care nici Washingtonul, nici Beijingul nu doresc să-l ducă.

Biroul de afaceri al Chinei din Taiwan a declarat vineri că a observat știrile și că „independența Taiwanului este un drum închis”.

Între timp, tabloidul chinezesc Global Times (aflat sub controlul Partidului Comunist) l-a numit pe Lee Teng-hui „nașul secesionismului Taiwanului”.

„Moartea lui Lee nu este cu siguranță o veste tristă pentru majoritatea oamenilor de pe continentul chinez”, se arată într-un articol de pe site-ul ziarului.

În timp ce predecesorul său Chiang Ching-kuo a deschis calea democrației, Lee Teng-hui a făcut-o să devină realitate.

În timp ce era președinte, el a scăpat de legile care împiedicau dezvoltarea democratică, a revizuit legislatura, a organizat alegeri legislative gratuite și le-a permis poporului din Taiwanul să-și voteze președintele pentru prima dată.

Acest lucru a avut un impact de durată asupra Taiwanului, ajutând-o să devină o democrație vibrantă, ceea ce nu a fost posibil în vremurile coloniale japoneze - sau în primele decenii ale guvernării naționaliste.

Dar Lee Teng-hui a fost criticat și pentru antagonizarea inutilă a Chinei și pentru creșterea tensiunilor între Taiwan și continent.

Încercările lui Lee de a scăpa de legăturile istorice ale Taiwanului cu China continentală - și de a se considera o țară separată - au determinat Beijingul să testeze rachetele în apropiere de Taiwan.

A urmat reacţia Washingtonului, care a trimis cea mai mare flotă de nave de război în Asia de la Războiul din Vietnam, în ceea ce a fost una dintre Crizele Strâmtorii Taiwanului (1995-1996).

Atât Beijingul, cât și Taipeiul și-au dezvoltat armatele, transformând regiunea într-unul dintre cele mai mari tensionate puncte din lume.

Moștenirea lui de a aduce democrația în Taiwan mult mai repede decât ar fi putut veni, dar, de asemenea de a stârni tensiuni cu Beijing, forţând o identitate separată pentru insulă, continuă dincolo de moartea sa.

După președinția sa, Lee a fost pus sub acuzare sub acuzația de delapidare a fondurilor publice, dar a fost achitat.

Și mai târziu în viață, a fost criticat pentru opiniile sale coloniale pro-japoneze, care erau considerate învechite.

El a vizitat Altarul Yasukuni din Japonia, care onorează criminalii de război din Al Doilea Război Mondial și catalogat drept minciunile atrocitățile de război ale Japoniei - masacrul din Nanjing și utilizarea așa-numitelor femei de confort ca sclave sexuale.

De asemenea, el a supărat mulți taiwaneni spunând că Insulele Diaoyutai, revendicate de Taiwan, aparțin Japoniei.

foto: Lee Teng-hui

sursa: bbc.com