Regizorul Liviu Ciulei a murit noaptea trecută, la vârsta de 88 de ani, într-un spital din Germania, unde fusese internat din cauza mai multor afecţiuni.

 Liviu Ciulei a studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti (1946), apoi arhitectura (1949). El a debutat ca actor în 1946, jucând rolul lui Puck în "Visul unei nopţi de vară" la Teatrul Odeon. Ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din Bucureşti, (mai târziu numit Teatrul Bulandra), unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă "Omul care aduce ploaia" de Richard Nash.

În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei "Cum vă place" a lui Shakespeare. A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra. A lucrat în multe ţări din Europa, precum şi în Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia.

A părăsit România în anul 1980 şi a fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University şi New York University în New York City. S-a întors în ţară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra.

Ca arhitect, în afara scenografiilor majorităţii pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucţia auditoriului Teatrului Bulandra, precum şi a altor teatre. A fost căsătorit cu Clody Berthola şi cu jurnalista Helga Reiter. Este tatăl regizorului Thomas Ciulei.

Regizorul Liviu Ciulei a descoperit şi talente autentice, care au debutat sub bagheta sa inspirată: Irina Petrescu şi Lazăr Vrabie (în filmul "Valurile Dunării"), Gina Patrichi, Ana Szeles şi Mariana Mihuţ (în "Pădurea spânzuraţilor)", Margareta Pâslaru, actriţă în spectacolul "Opera de trei parale".

Filmografie

• În sat la noi (1951)
• Nepoţii gornistului - 1953 (r. Dinu Negreanu)
• Răsare soarele - 1954 (r. Dinu Negreanu)
• Alarmă în munţi - 1955 (r. Dinu Negreanu)
• Facerea lumii - 1957 (r. Gheorghe Vitanidis)
• Valurile Dunării - 1959
• Soldaţi fără uniformă - 1960 (r. Francisc Munteanu)
• Cerul n-are gratii - 1962 (r. Francisc Munteanu)
• Pădurea spânzuraţilor - 1964
• Decolarea - 1971 (r. Timotei Ursu)
• Ceaţa - 1973 (r. Vladimir Popescu-Doreanu)
• Dragostea începe vineri - 1973 (r. Virgil Calotescu)
• Dimitrie Cantemir - 1973 (r. Gheorghe Vitanidis)
• Un august în flăcări - 1974 (r. Dan Piţa şi Alexandru Tatos; serial TV)
• Mastodontul - 1975 (r. Virgil Calotescu)
• Muschetarul român - 1975

Regizor de film

• "Erupţia" - regizor şi interpret principal
• "Valurile Dunării"
• "Pădurea spânzuraţilor" - film pentru care a fost distins cu Premiul pentru Regie la Cannes

Distincţii Printre distincţiile obţinute de Liviu Ciulei, se numără premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, 1965, pentru "Pădurea spânzuraţilor", Globul de Cristal, la Karlovy Vary, în 1969, pentru filmul "Valurile Dunării", Premiul UNITER, în 1996, Premiul de Excelenţă UNITER, 2001, Premiul de Excelenţă în cinematografia română, 2002. Liviu Ciulei era membru de onoare al Ordinului Arhitecţilor.

Viaţa personală

Una dintre marile iubiri ale lui Liviu Ciulei a fost actriţă Clody Bertola, pe care a cunoscut-o în 1945. După o primă căsătorie care a eşuat, Clody Bertola s-a căsătorit cu Liviu Ciulei. El era mai mic cu zece ani decât artista, dar acest aspect nu a contat. Împreună au format, în 1947, prima trupă a teatrului Odeon. Povestea lor de dragoste a fost marcată de succese profesionale şi de repercusiunile regimului comunist. Ruptura dintre cei doi s-a datorat slăbiciunii lui Ciulei pentru o altă femeie, "care, de fapt, nu a contat deloc în viaţa lui", avea să spună mai tarziu Bertola, într-un interviu acordat în 1997.

FOTO: Liviu Ciulei, Victor Rebengiuc şi Clody Bertola în "Play Strindberg" (1971) Ultimele declaraţii publice ale lui Liviu Ciulei, date pe 18 ianuarie 2011, la o sesiune de întrebări şi răspunsuri precedată de vizionarea "Pădurii spânzuraţilor" la Muzeul Ţăranului Român:

• "Undeva am fost eu de vină. Toate filmele pe care le-am propus după «Pădurea...» mi-au fost refuzate. Voiam să fac «Visul unei nopţi de vară», trebuia să joace şi Monica Vitti, era o combinaţie cu italienii care a căzut. După aceea am propus tot un Shakespeare, «Regele Lear», am vrut să-l fac cu ţărani din Maramureş. Şi a fost refuzat. Iar ceea ce mi se oferea nu-mi plăcea. Mi s-a oferit «Reconstituirea» şi ştiam că o să aibă foarte multe necazuri, cum a şi avut. Şi i-am spus lui Pintilie, care voia neapărat să-l facă, «Fă-l tu, Pintilie». Apoi am propus «Baltagul», după Sadoveanu, şi vedeta principală era Anna Magnani, văzuse filmul meu şi voia să joace. Iar eu am fost atât de tâmpit - nu mi-e ruşine să spun - că am refuzat un scenariu extraordinar, care făcuse din Vitoria Lipan un fel de comeră italiană, care vorbea tot timpul. Avea o trăsătură de geniu în filmul lui: ea îl descoperea pe Lipan, care nu se vedea în film, etapă cu etapă, şi se îndrăgostea de el. Ceea ce era o virtuozitate scenaristică. Eu am fost atât de prost, încât n-am vrut să plec de la statuara, taciturna Vitoria Lipan a lui Sadoveanu".
• "Astăzi îl găsesc (filmul «Pădurea spânzuraţilor») cam cu 20-30 de minute prea lung. Lungimea se datorează faptului că pe vremea aia nu prea vedeam filme străine, vedeam filme ruseşti care erau lungi, lungi, lungi. Şi nu mi-am dat seama de ritmul lui. Sunt sigur că aş putea să-l remontez azi, scoţându-i 30 de minute"
• "I-am spus echipei: vreau să facem scena asta într-un anumit fel, pentru că vreau să iau premiu la Cannes. La care toţi au spus «A înnebunit Ciulei!». Şi scena asta mi-a venit la filmare atunci şi cred că e cea mai bună pe care am regizat-o vreodată. Pentru că e vorba de bărbat, femeie, pâine, sare, viaţă, moarte. Şi, într-adevăr, totul este concentrat în tăcerea acestei scene" [despre celebra scenă în care Ilona (Ana Szeles) îi aşterne lui Apostol Bologa (Victor Rebengiuc) ultima masă]
• "Am avut o distribuţie aş zice eu fabuloasă: Ştefan Ciubotăraşu, Gina Patrichi , Emil Botta, Nicolae Tomazoglu, Costache Antoniu, György Kovács, Ana Széles şi mulţi mulţi alţii. Cei mai mulţi nu mai trăiesc", a spus Ciulei, privindu-şi cu o sprânceană ridicată propria interpretare în rolul lui Otto Klapka. "Mă privesc cu un ochi critic acum. Puţin cam melodramatic în scena confesiunii cu Bologa, când răstoarnă masa"

<iframe frameborder="0" src="http://www.youtube.com/embed/d1gNL5yvllU" height="315" width="620"></iframe> REACŢII DIN BREASLĂ  Draga Olteanu Matei: "L-am simţit pe Ciulei ca pe un mare preot" "Nu am lucrat cu el niciodată. L-am cunoscut la Buftea, ne-am întâlnit în teatru. La Teatrul Municipal jucam în piesa «Interviu» de Ecaterina Oproiu, în regia Cătălinei Buzoianu. Nu eram mulţumită de invitaţii şi nu-mi ieşea rolul, eram foarte amărâtă. La repetiţii a venit maestrul Liviu Ciulei, m-a văzut şi apoi m-a luat de mână şi mi-a spus foarte blând: «Draga, fă ca tine, că aşa e bine». Am făcut cum mi-a spus el, am simţit că se revarsă harul din mine. De atunci l-am simţit ca pe un mare preot. Vestea de azi e vestea cea mai tristă şi ne emoţionează profund. Despre morţi numai bine înseamnă pentru mine să te gândeşti la ei cu seninătate şi să îi vezi în lumină. O să îl iubesc tot aşa cum l-am iubit în timpul vieţii. Dumnezeu să îl odihnească!", a declarat pentru EVZ Draga Olteanu Matei. Ion Caramitru: "Ciulei a supervizat proiectul de transformare a Teatrului Naţional" "Cred că odată cu dispariţia lui Liviu Ciulei se închide un ciclu fenomenal al teatrului şi filmului românesc. Epoca de mari transformări spre valoarea unui teatru universal. Ciulei a impus o şcoală care are la bază cunoaşterea profundă a realităţilor umane transpuse în teatru şi a creat un stil inconfundabil al operei sale, dându-i definiţia de realism magic. Actorii cu care a lucrat au fost şi rămân antrenaţi în spiritul şcolii realiste şi toate generaţiile de regizori care au funcţionat după el au avut un model de urmat şi de respectat. A suferit şi el «rigorile» cenzurii comuniste şi a fost destituit de la teatrul Bulandra după episodul cu «Revizorul» lui Gogol pus în scenă de Lucian Pintilie. A trebuit să plece din ţară - a fost director de teatru în Minneapolis, a predat la Columbia şi a revenit în ţară montând spectacole de mare succes. A refuzat să lucreze în ultimii ani, suferea prea mult, nu mai avea putere, dar la rugămintea mea şi a proiectanţilot TNB a supervizat proiectul de transformare a Teatrului Naţional care se află în curs", a spus Ion Caramitru.