Evenimentul Zilei > Social > A lăsat diplomația ca să danseze tango
A lăsat diplomația ca să danseze tango

A lăsat diplomația ca să danseze tango

Anca Ionescu a lucrat la Ambasada Italiei şi a dat multe examene ca să intre în Ministerul Afacerilor Externe. A renunţat însă pentru o pasiune fierbinte, iar acum organizează Săptămâna Europeană de Tango

Ce poate fi mai frumos decât să-ţi trăieşti povestea de dragoste pe ritmuri de tango argentinian, iar viaţa ta, la fel ca într-un film, să se schimbe radical după un dans. Anca Ionescu îşi dorea o carieră în diplomaţie. Urmase o facultate cu profil politic, a petrecut un an în Italia cu bursă şi a dat o mulţime de examene pentru a fi acceptată în Ministerul Afacerilor Extene. Mai mult, a lucrat doi ani la Ambasada Italiei şi câţiva ani într-o multinaţională. Drumul său s-a schimbat când şi-a cunoscut soţul, pe Traian Ionescu, la primul său tango argentinian. „Ne-am cunoscut în urmă cu şase ani, într-o seară de tango. Venisem cu un prieten şi prima persoană cu care mi-a făcut cunoştinţă a fost Traian. Era primul tango argentinian. Făcusem dansuri de societate şi balet, dar tangoul agentinian a fost o experienţă extraordinară. Timp de o lună, toate cuvintele pe care le-am schimbat cu cel ce urma să-mi devină soţ au fost <Buna >, <Multumesc> şi < am ametit  >”, îşi începe povestea Anca-Maria Ionescu, preşedintele Asociației pentru Cultură şi Tango.


FOTO: Anca Ionescu, în postură de diplomat



Ritmuri latine, după opt ore la birou

La cursuri, tânăra venea însoţită de mai multe prietene. „Îmi amintesc că toate se rugau să mă invite Traian mai repede la dans, ca să putem pleca. La tango aşa e tradiţia, partenerul trebuie să te invite. Uneori o face direct, alteori dintr-o privire – mirada – sau printr-o înclinare a capului – cabaseo”, rememorează ea.

„Am continuat aşa până într-o seară când am reuşit să vorbim. Era ziua unui coleg, iar luminile s-au stins când s-a adus tortul. La tango argentinian, sărbătoritul trebuie să danseze cu toţi participanţii de sex opus. Am folosit prilejul ca să ieşim afară. Am aflat că îl cheamă Traian Ionescu şi am râs că şi pe mine mă chema, întâmplător, tot Ionescu. L-am căutat pe Facebook şi am descoperit că are o < frica >… Eliza. M-am speriat şi mi-am zis că dintre toți bărbaţii am ales pe cineva care are şi copil. Am cercetat mai atent şi am văzut că Eliza este o căţeluşă albă şi frumoasă, pe care am început să o luăm cu noi la serile de tango”, povesteşte Anca. După trei luni, Traian a plecat în concediu în Argentina, iar Anca nu l-a putut urma. Au vorbit însă în fiecare zi, şi aşa s-a născut ideea de a face o şcoală de tango argentinian. „Am numit- o, iniţial, „Tango Alegria”. La început, după opt ore de birou mergeam o dată sau de două ori pe săptămână să predăm tango. Aveam unu-doi cursanţi şi eram foarte fericiţi”. Au început să facă proiecte pentru a aduce mai mulţi tineri. „Am mers să predăm în licee şi așa s-a născut <>, aplicat în şase licee din Capitală, şi unde au venit peste 400 de liceeni”. Aşa ne-am transformat în „Asociaţia pentru cultură şi tango”. Am continuat cu proiecte pentru studenţi, un club universitar de tango, cu cursuri gratuite ca alternativă la orele de sport”, povestește Anca.

Student ERASMUS

Anca Ionescu a urmat Facultatea de Ştiinţe Politice, apoi a fost „un pic” în diplomaţie. „Am fost studentă ERASMUS şi am plecat în Italia, timp de un an, cu o bursă. Am lucrat apoi doi ani la Ambasada Italiei şi m-am pregătit pentru Ministerul Afacerilor Externe. Am dat examenele, dar nu am reuşit. Apoi a venit un prieten şi mi-a spus că se deschide o multinaţională în România. Cum altă variantă nu apărea am lucrat cinci ani ca specialist în marketing şi mi-a prins foarte bine. „După ce l-am născut pe bebe, care are acum aproape trei ani, am renunţat la job şi m-am dedicat în totalitate tangoului argentinian”, povesteşte Anca. Soţul său, Traian Ionescu, lucrează încă în IT, iar ei scriu împreună proiectele.