În comuna Colţi din județul Buzău, după fiecare ploaie, apar căutătorii de chihlimbar. Localnicii au ieșit deja pe malurile cursurilor de apă pentru a găsi piatra semiprețioasă, pe care ulterior o pot transforma în bijuterii.
Chihlimbarul descoperit în regiunile din jurul anumitor comunități, acolo unde se găsesc încă depozite naturale, are diverse întrebuințări. Pe lângă utilizarea sa în bijuterii, rășinile fosile pot fi folosite în tratamente homeopate și au, de asemenea, un rol semnificativ în tradițiile și credințele magico-religioase.
Practici precum oferirea unei bucăți de chihlimbar la tăierea moțului sau la botezul copilului de către nași sunt extrem de populare. Există, de asemenea, superstiții asociate cu căutarea chihlimbarului.
Superstiții și tradiții legate de chihlimbar
„Conform tradiţiei, nimeni nu poate spune exact locul în care a găsit o piatră sau alta, ca să nu poarte blestemul de a nu mai găsi şi altă dată. Aproape fiecare gospodărie deţine câte o pepită, care devine sursă de venit în momentele dificile ale familiei.
În trecut, după ce erau lustruite cu glaspapir şi o pânză dură, pietrele de chihlimbar erau purtate la gât, într-un săculeţ de pânză, ca apărător împotriva bolilor, sau se ţineau în 'casa mare', aproape de icoană”, informează Muzeul Chihlimbarului.
Potrivit acestuia, în prezent se crede că ambra are proprietăți terapeutice, fiind utilizată în tratamentul diferitelor boli. Dizolvată în 'frunte de țuică', se ia câte o linguriță în tratamentul durerilor de rinichi, de stomac, pentru reumatism, gripă și altele.
Aceeași soluție se aplică pe comprese în afecțiunile externe: răni, iritații, conjunctivite, mușcături de animale sau bătături.
De la cele mai vechi timpuri, în comuna Colţi există încă această practică, însă exploatarea sa extensivă până la sfârșitul anilor '80 a redus semnificativ rezervele. Astăzi, pepitele de chihlimbar sunt extrem de rare în această zonă.
Sursa foto: Arhiva EVZ
Chihlimbarul este cunoscut și valorificat sub diverse forme încă din perioada Evului Mediu, iar cel din zona Colţi a fost recoltat, prelucrat și utilizat în mod tradițional încă din timpuri mai vechi, încă din preistorie.
Exploatarea extensivă și industrială a chihlimbarului a avut loc în trecut, fiind încheiată în jurul anilor '80. În prezent, există în special localnici care, în anumite zone, știu că mai există depozite ușor accesibile pentru recoltarea chihlimbarului, însă aceste locuri devin din ce în ce mai greu de identificat, iar exploatarea industrială nu mai are loc de mult timp în zona Colţi.
Cea mai mare pepită din piatra semiprețioasă are 3,5 kg
„Şi astăzi mai există căutători, în special localnici, dar fenomenul nu mai este extins sau care să genereze cantităţi importante de răşină. Este extras prin recoltare fie de la suprafaţă, fie de la adâncime uşor accesibilă. Fiecare căutător are o metodă pe care nu o împărtăşeşte tuturor, sunt anumite zone unde căutătorii merg mai frecvent. Evident că mai sunt şi oameni care stăpânesc tehnici de prelucrare a chihlimbarului.
Nu este foarte uşor ca dintr-o bucată brută să ajungi la o piesă finită cu proprietăţile vizuale ale unei piese pe care o vedem astăzi în muzeu. Cea mai mare pepită de chihlimbar, de tip rumanit din lume, este expusă la sediul central al Muzeului Judeţean şi are aproape 3,5 kg”, a declarat pentru Agerpres directorul Muzeului Judeţean Buzău, Daniel Costache.
Marea majoritate a căutătorilor de chihlimbar se implică în această activitate din pasiune. Cristinel Scutaru, reprezentant al Geoparcului UNESCO „Ţinutul Buzăului”, și-a dezvoltat abilitățile de prelucrare a acestui material de-a lungul timpului, transformându-l în bijuterii.
„Relativ recent am descoperit această pasiune, cred că în urmă cu aproximativ 13 - 14 ani, când mă plimbam cu fata mea, cu soţia mea, când am găsit prima bucăţică frumoasă de chihlimbar şi de acolo o întreagă pasiune, de la căutat până la prelucrarea lui.
În ultimul timp, suntem câţiva pasionaţi de căutarea chihlimbarului, din păcate localnici mai suntem trei sau patru, încercăm să găsim pe iazurile de aici, după o zi ploioasă sau pur şi simplu la o întâlnire între prieteni.
Se găseşte destul de rar. Îl căutăm cu privirea spre versantul muntelui, unde sperăm că ploaia l-a scos la iveală. Înainte chihlimbarul se exploata prin mine sau prin şanţuri, dar toate aceste straturi de chihlimbar, rosturi s-au cam terminat, fiind exploatate în perioada interbelică”, a spus acesta.
Căutarea de chihlimbar ajuta oamenii să-și întrețină familiile
Cristinel Scutaru relatează că tradițional în Colţi, oamenii căutau chihlimbar pentru a-și susține familia sau pentru a găsi rășina. În trecut, foloseau simplu un târnăcop, fără alte unelte.
Prelucrarea este realizată în continuare în mod tradițional.
Potrivit acestuia, valoarea chihlimbarului constă în descoperirea sa, dar există și o valoare imaterială importantă pentru brandul chihlimbarului din zonă, care este o reușită mult mai semnificativă.
Odată cu intrarea în UNESCO, interesul pentru chihlimbar și Vulcanii Noroioși s-a extins și în afara județului, atrăgând și mai multă atenție către alte zone.
În luna aprilie 2022, Geoparcul „Ţinutul Buzăului” a fost desemnat ca sit UNESCO. Acest teritoriu este caracterizat de elemente geologice remarcabile, împreună cu aspecte ecologice, arheologice, istorice și culturale de importanță mondială.
Sursa foto :tinutulbuzaului.org
Situat în zona de curbură a Carpaților Orientali, la intersecția drumurilor istorice care leagă Muntenia, Transilvania și Moldova, geoparcul cuprinde 18 comune, inclusiv Colţi, având o suprafață totală de 109.826 hectare și o populație de 52.500 de locuitori.