A fost odată-n România. Lăpușna, inima Basarabiei

Județul Lăpușna, cu o suprafață 4181 km ², era așezat în mijlocul Basarabiei, pe drumul mare care leagă Iașii de Tighina.

Să cităm mai departe din „Țara Românească”, volumul II, a Enciclopediei României, editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare elaborată sub conducerea prof. Dimitrie Gusti:

În județul Lăpușna au rămas cele mai întinse păduri de stejar din întreaga Basarabie. Amestecat cu stejarul și cu copacii din asociația acestuia, întâlnim și fagul, care se găsește aici, la marginea orientală a expansiunii sale.

Pădurea acoperă încă mare parte din culmile înalte. Pe marginile mai joase ale dealurilor și pe văi, a pătruns însă, din toate punctele cardinale, stepa, cu ierburi înalte, care a produs foarte apreciatele soluri arabile (cernoziom „chocolat„ și cernoziom propriu-zis).

Mai mult, se pare că stepa cu plante dominante de origine sarmatica (transnistreană) a fost, în vremuri foarte depărtate, mult mai întinsă.

Dovadă, întinderea apreciabilă a  cernoziomului – sol de stepă – degradat (sol de pădure).

Vechime și dezvoltare istorică

Județul și-a luat numele de la târgul Lăpușna constatat documentar la 1470. El cuprindea vestiții codri de stejar ai Lăpușnei. Prin acest ținut trecea drumul de comerț spre Tighina și în târgul Lăpușna se dădea vama.

În cursul istoriei sale moldovenești, ținutul a format o autonomie locală, cu organizație militară și cu îndatorirea de a păzi vadul Nistrului împotriva năvălitorilor. Din acest ținut a pornit Petre Stolnicul, acela care și-a luat că domn al Moldovei numele de Alexandru Lăpușna.

Monumente istorice

Mânastirea Hâncu din comună Bursuc, ctitorie din 1678 a stolnicului Mihail Hâncu.

Mânastirea Capriana înălțată, după tradiție, de Ștefan cel Mare. Biserica ei, restaurata la 1820 de Mitropolitul Gavril Bănulescu, este o ctitorie a lui Petru Rareș din 1545.

Mânastirea Varzaresti, cea mai veche mânastire din  Basarabia, pomenită în hrisovul lui Alexandru cel Bun din 1430.

Biserica Rășcanu din Chișinău, construcție din secolul al XVIII-lea.

Biserica Mazarachi din Chișinău, construcție din aceaalsi secol.

Mănastirea Suruceni, fondată în 1785 de pitarul Casian Suruceanul.

Mânastirea Condrită din Scoreni, înaltata în 1783.

Starea populației

După rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, județul numără 421 857 locuitori.

La data de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populației județului a fost de 441.694 locuitori. Față de populația numărată la recensamântul din 1930, această reprezintă un spor natural de 19.837 locuitori în timp de 6 ani și jumătate, ceea ce corespunde unei creșteri de 4,7 %.

Județul Lăpușna cuprinde aproape în întregime vechiul ținut de răzeși și mazili cu același nume din mijlocul căruia porneau vestiții codri ai Bâcului. Însirate pe vai sau pe coaste de deal, se întind vechile sate răzășeșeti, cu începutul în vremurile de glorie ale voevodului Ștefan cel Mare.

ScoalaEparhialaChisinau-1928(2) + ScEparhChis-28(2)

Pe atunci, locuitorii aceștia, dârzi și mândri de independența lor, făceau de straja în cale năvălitorilor din stepă. Astăzi, sunt harnici agricultori și crescători de vite. Îi ajută de altfel și pamântul, extrem de rodnic.

Portul

Ca în toate satele moldovenești de deal, portul românesc a dispărut aproape. Urme slabe, în părțile dinspre Prut, unde sunt sate de clăcași. Aceștia poartă cioareci, opinci, suman, pălării de pâslă, iarnă căciulă. Cu cât mergi spre Nistru, apare șapcă cu cozoroc, un dar al stăpâniriii rusești, că și haina și pantalonii cumpărați de la oraș.

Datinile, că și limba, au suferit mai puține înrâuriri străine. Limba e aceași că și dincolo de Prut, moale și sfătoasă, ca din cronici.

Obiceiurile românesti sunt păstrate cu dragoste. La nunți, conăcări și stărosti; cumetrii cu vestitul cântec al paharului; la morți, bocet.

La sărbătorile de iarnă, steaua, plugul cel mare al flăcăilor și plugul cel mic al copiilor, urături cu bădica Traian.

În serile de iarnă tineretul se adună în șezători. Fetele torc iar flăcăii țin de urât, spunând singhilitori sau cântând același cântec prelung ca și vara la lucrul câmpului sau pe înserate, când se întorc de la muncă.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric