Filmul turcului Nuri Bilge Ceylan, invitat special la Festivalul Anonimul, s-a bucurat de un real succes la ambele proiecţii. Filmul a fost recompensat cu Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes, de anul acesta.
În intervalul de mai puţin de 24 de ore în care se desfăşoară filmul, Ceylan descrie căutarea pentru victima unei crime, legându-se în acelaşi timp de poveştile de viaţă ale celor care fac parte din echipa de investigatori. În timp ce personajele principale – un doctor, un procuror, un poliţist şi un suspect de crimă – caută, pe timp de noapte, conducând din zonă în zonă, locul în care a fost îngropat un cadavru, ele au tendinţa de a deveni mai luminoase pe întuneric, revelându-şi cotloanele cele mai ascunse ale personalităţii lor. Filmul lui Ceylan descrie rutina şi procedura obositoare a celor care lucrează pentru punerea în aplicare a legii. Câteva momente luminoase răzbat, precum cel în care procurorul spune că victima seamănă cu Clark Gable, moment în care e întrerupt de aprodul său, care ia conştiincios notiţe pe un laptop, care spune că el seamănă cu Clark Gable. Toţi cei din jur râd, însă după acest moment de lejeritate, se continuă cu descrierea cadavrului din faţa lor. Spre deosebire de alte filme ale lui Ceylan, precum „Cele trei maimuţe” şi „Departe”, „A fost odată în Anatolia” pare a fi o schimbare uşoară de stil pentru regizorul turc. Faţă de ritmul lent, revelator, cu puţin dialog, al peliculelor sale în trecut, în „Anatolia” personajele sunt conturate cu mult umor şi secvenţele sunt mai tonice, astfel încât nici nu-ţi dai seama cum trece prima parte a filmului. Deşi pare a fi un film poliţist de artă, Ceylan a declarat la Sfântu Gheorghe că nu este interesat de motivul crimei, care poate fi intuit, oricum, iar ambiguitatea poate fi sortată, datorită micilor detalii presărate. Pe lângă procedura de investigare a unei crime în Turcia, mai sunt prezente teme legate de orăşeni versus săteni – reprezentanţii legii sunt respectaţi şi temuţi, iar Anatolia este un personaj în sine, prin peisajele sale văzute pe timp de noapte, caracterele şi tradiţiile. Filmul lui Ceylan nu e dezavantajat de nicio limită culturală a înţelegerii lui. Iar toate personajele spun o poveste, de la doctorul pragmatic care crede numai în dovezi ştiinţifice, la criminalul bântuit de fantoma aşa-zisei lui victime, la procurorul care vrea să ajungă mai repede în Ankara, dar care reuşeşte să mărturisească existenţa unei proprii fantome. I-a plăcut filmul „Shelter” Nuri Bilge Ceylan a mărturisit că, din filmele văzute care fac parte din competiţia oficială a festivalului, a apreciat filmul bulgarului Dragomir Sholev, „Shelter /Adăpostul”, care a beneficiat de un scenariu scris de Răzvan Rădulescu, Melissa de Raaf şi Sholev. Pelicula care descrie disperarea unor părinţi al căror copil adolescent dispare de acasă şi se întoarce cu doi prieteni punkeri este, într-un fel, o comedie, cu înţelesuri mai adânci despre conflictul dintre generaţii, certurile dintre părinţi care-l ignoră pen copil şi nevoia de a fi rebel în vremea schimbărilor şi maturizării.