A fi "Domnu' Trandafir", un vis periculos

Profesori din patru sindicate au protestat astăzi în faţa Casei Poporului, la intrarea dinspre Parcul Izvor. Îmbrăcaţi în negru, cu sloganul "Mens Agitat Molem" (Mintea ajută spiritul) tipărit pe spatele vestelor, dascălii din Federaţia Educaţiei Naţionale au scandat, au fluierat şi au fluturat bannere şi steaguri. Alături de ei au venit profesori afiliaţi federaţiilor Spiru Haret, Sindicatelor Libere din Învăţământ şi Alma Mater.

"Să vă fie ruşine!", au strigat cei mai nemulţumiţi dintre ei către Parlament, şi le-au reproşat politicienilor că i-au păcălit.

Cele mai folosite scandări au fost: "Daţi-ne ce ne-aţi promis, să nu fie doar un vis!" sau "Noi aici ne adunăm, ordonanţa s-anulăm şi pe ei să-i judecăm!".

Meditaţiile, modalitate de supravieţuiere

"Acum, sunt foarte puţini copii buni. Şi cei care sunt foarte buni sunt cei pregătiţi privat", spune Petruţa Dinescu, profesoară la şcoala pentru hipoacuzici din Bucureşti.

Însă nu toate cadrele didactice pot da meditaţii: învăţătorii, educatorii sau cei ale căror materii nu sunt discipline de examen nu îşi pot rotunji veniturile.

"Avem profesori foarte buni dintre care unii au şi norocul să fie pe materii de bază care se cer la examen şi normal să-şi completeze veniturile, să facă o meditaţie, mi se pare firesc", mai spune Dinescu. "Meditaţiile sunt binevenite în situaţia în care cerinţele la examene sunt foarte mari, iar la ore profesorii nu sunt motivaţi."

Dinescu e de părere că un salariu corect, care să reflecte valoarea muncii unui profesor, ar fi de 4.000 de lei.

"N-aş recomanda propriului meu copil să urmeze drumul acesta"

Mihaela Fron, educatoare la Şcoala Generală 167 din Bucureşti, crede că nu mai merită ca tinerii să se facă profesori în România: "În momentul de faţă nu. Poate peste vreo 10-20 de ani." Petruţa Dinescu e de aceeaşi părere: "În condiţiile actuale, ca părinte, n-aş recomanda propriului meu copil să urmeze drumul acesta."

Mulţi dintre cei veniţi la protest au declarat că le-ar spune copiilor "să stea acasă" şi să nu se apuce de profesorat. Alţii rămân idealişti: "I-aş sfătui să urmeze calea inimii şi decizia să o ia în funcţie de amândoua - fără bani nu poţi să trăieşti, nu poţi să te dezvolţi, nu poti să îţi cumperi cărţi."

"Noi nu mai apucăm să trăim"

Dinescu prezintă viaţa de profesor în România în culori sumbre: "Noi nu trăim decent. Noi ne umilim în permanenţă. Şi ajungem să ne curgă viaţă, să treacă şi noi să tot sperăm. Să ne uităm la alţii cum se plimbă în maşini de lux, îşi fac concedii tot timpul în afara ţării, şi familiile şi copiii lor, iar noi suntem ultimii oameni. Să plecăm şi noi într-un concediu, la care visăm de ani de zile, pe care îl amânăm de fiecare dată de pe un an pe altul pentru ca tot timpul se ivesc alte priorităţi, se mai îmbolnăveşte cineva din familie şi se duc banii în altă direcţie. Noi nu mai apucăm să trăim."

Profesorii i-au blamat pe politicieni şi pentru că îşi trimit copiii să studieze în afară. Iuliana Chioşca, profesoară la şcoala pentru hipoacuzici din Bucureşti, crede că oamenilor politici nu le pasă de învăţământul din România deoarece ei îşi trimit copiii pentru studii în străinatate, la şcoli private.

Citiţi şi:

Aurel Cornea: "În învăţământ nu se pune problema de şpagă"

Senatorii ţin în continuare cu profesorii Profesorii au încetat greva de avertisment

Ping-pong cu salariile profesorilor