Sunt din ce în ce mai dese informaţiile cum că sfârşitul omenirii este prevăzut a se produce în timpul solstiţiului de iarnă din 2012, pe data de 21 decembrie, în urma unei serii de catastrofe naturale. Această dată ar coincide cu o aliniere a planetelor sistemului solar, considerată de rău augur de credinţa populară.

Promovată de milioane de site-uri pe internet, predicţia îşi are originea într-o "poveste", potrivit căreia o planetă despre care se spune că ar fi fost descoperită de sumerieni, intitulată Nibiru sau «Planeta X», se îndreaptă către Terra urmând să se ciocnească cu pământul, a explicat agenţia spaţială americană pe site-ul ei oficial.

Finalul unui ciclu lung

"Niciun om de ştiinţă din lume de bună credinţă nu este la curent cu vreo ameninţare catastrofală prevăzută pentru decembrie 2012", se afirmă în comunicatul NASA, care accentuează şi un alt detaliu important: Terra există de peste patru miliarde de ani. În privinţa calendarului mayaş, el nu se opreşte la data de 21 decembrie 2012. Este vorba doar de finalul unui ciclu lung, dar acesta va fi urmat de un altul, a explicat agenţia spaţială americană.  

Cât despre alinierea planetelor, acest fenomen nu este prevăzut a avea loc decât peste mai multe decenii, potrivit mecanicii astronomice folosită de cercetători. Chiar şi atunci când Terra intră într-o aliniere cu alte planete, efectele acestui fenomen sunt neglijabile. În fiecare lună decembrie, Terra şi Soarele sunt aproximativ aliniate cu centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, însă acest eveniment anual nu are nicio consecinţă asupra umanităţii, au adăugat experţii de la NASA. Dacă Terra s-ar fi aflat în pericol de a fi lovită de un asteroid sau de «Planeta X», astronomii ar fi reperat deja un astfel de obiect de cel puţin zece ani, au precizat cercetătorii americani.

Titluri de prima pagină

Analiştii "fenomenului" numit Ziua 21 trec în revistă controversele din jurul acestui subiect mult discutat. Harold Camping a anunţat, spre exemplu, ca Iisus Hristos se va întoarce pe Pământ  pe 21 mai 2011, şi mulţi dintre urmaşii săi şi-au pus în ordine situaţia pământească pentru a se pregăti de Apocalipsă. Nu i-a interesat că "profetul" a mai anunţat Apocalipsa şi în 1994, pe baza aceloraşi calcule extrem de precise. "Există o întreagă literatură psihologică, care încearcă să explice ce se întâmplă cu profeţii şi credincioşii lor, o dată ce Apocalipsa ratează întâlnirea", notează specialiştii. Cel mai faimos studiu cu privire la eşecul profeţiilor apocaliptice a fost publicat în 1956, într-o lucrare a psihologului Leon Festinger numită "Când profeţiile eşuează". Era studiat atunci un grup religios numit "Căutatorii" care a lansat titluri de prima pagină anunţând un potop care va distruge Coasta de Vest a SUA. Grupul era condus de o femeie excentrică, Dorothy Martin, care credea sincer că fiinţe superioare de pe planeta Clarion comunicau cu ea prin scriere automată. Fiinţele superioare i-au spus, aşadar, că au monitorizat Pământul şi vor sosi să salveze "Căutatorii" într-o farfurie zburătoare, înainte de cataclism.

Între realitate şi profeţie

Psihologul Festinger a fost fascinat de felul în care oamenii tratează informaţiile care nu se ridică la înălţimea credinţelor noastre şi a suspectat că suntem puternic motivaţi să găsim o rezolvare la acest conflict, o stare mentală numită de el "disonanţa cognitivă". Psihologul a decis să urmărească grupul religios, data fatidică a venit şi a plecat, iar credincioşii, care îşi abandonaseră posesiunile materiale şi familia pentru a aştepta farfuria zburătoare au fost înşelaţi în aşteptările lor. Grupul de "Căutători" a răspuns cu forţe sporite şi şi-a continuat prozelitismul...Potrivit teoriei lui Festinger, şi-au rezolvat conflictul intens între realitate şi profeţie, căutând siguranţa în numărul mare de credincioşi. Festinger a dedus că o apocalipsă eşuată duce la dublarea eforturilor de recrutare, însă numeroase studii ulterioare au dovedit că se înşeală.

Nu vă alarmaţi

Cei care au aprofundat studiul asupra "fenomenului Apocalipsa" spun că povestea este mult mai complexă, întrucât Festinger nu a înţeles că profeţiile, în sine, nu eşuează niciodată,iar de fapt, profeţii nu riscă nimic! "Profeţiile sunt părţi componente ale unui sistem de credinţe întrepatrunse, care tinde să fie foarte rezistent la schimbări", spun analiştii. Se pare că pentru cei care se inspiră din Biblie, există o frază în Deuteronom 18:21-22 care ilustrează de ce o profetie eşuată poate să nu zguduie fundaţiile credinţei unei persoane. În acest pasaj se spune: "Poate vă întrebaţi: Cum putem şti când un mesaj nu a fost vorbit de Domnul?. Daca ceea ce proclamă un profet în numele Domnului nu are loc, acela este un mesaj pe care nu l-a rostit Domnul. Profetul a vorbit încrezut, aşa că nu va alarmaţi".

Un alt caz, ca un epilog: când farfuriile zburătoare nu şi-au anuntat prezenţa pe Pământ în 1976, secta Unitariană şi-a refăcut profeţia, în aşa fel încât să se refere generos la un moment...în viitor, dând vina pe minţile înguste ale oamenilor care nu înţeleg marele plan al extratereştrilor. <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/RxpZvfBqd58" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>