La Festivalul de la Cannes, Mungiu al nostru a fost mai bun decat celebrul Kusturica.

Romania lui Cristian Mungiu primeste elogii internationale.

E putin probabil ca vreun alt regizor premiat cu Palme d’Or la Cannes sa fi primit o atat de sincera si unanima apreciere precum Cristian Mungiu, cu „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. „Romania rules” scria „The New York Times”, in deschiderea editiei de ieri, despre reusitele cineastilor nostri in festival.

„Audienta din Palatul Festivalurilor era vizibil incantata de victoria lui Mungiu. Filmul sau, proiectat in primele zile, s-a bucurat inca de atunci de suportul infocat al criticilor”, continua articolul, care pomeneste si de victoria trista a „Californiei dreamin’ (nesfarsit)”, al lui Cristi Nemescu, laureat al sectiunii „Un Certain Regard”.

Nici cuvintele cineastului roman, la primirea trofeului, n-au ramas neremarcate. „In momentul sau de glorie, a avut un discurs de o modestie sincera”, comenteaza cotidianul american.

„Toate drumurile duc spre cinema-ul romanesc” In viziunea celor de la „The Hollywood Reporter”, premiiile demonstreaza ca „toate drumurile duc spre cinema-ul romanesc”. Publicatia franceza „Liberation” aminteste ca „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” n-a incetat nicio clipa sa fie in topul pronosticurilor din festival si ca editia de anul acesta a fost o evidenta nereusita pentru cinema-ul american, care a avut in festival numai nume tari: Quentin Tarantino, fratii Joel si Ethan Coen, David Fincher sau James Gray. In afara de Gus Van Sant, caruia i s-a decernat premiul celei de-a 60-a aniversari, niciunul n-a plecat cu ceva de la Cannes, desi fratii Coen il concurau puternic pe Mungiu.

Au pierdut „valorile confirmate” „In afara salilor de cinema, „vitelul de aur” e celebrat peste tot, de la vile la iahturi, dar la ora recompensei, ia premiile un film romanesc fara staruri si buget considerabil (590.000 de euro). (...) Vechi paradox local”, incheie articolul. „Le Nouvel Observateur” apreciaza ca festivalul s-a transformat intr-un triumf romanesc. „Palmaresul celebreaza cinema-ul de autor cel mai exigent si ignora total valorile confirmate ca Emir Kusturica, Quentin Tarantino, Wong Karwai si fratii Coen”.

Filmul s-a vandut in 30 de tari Filmul „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” a fost vandut deja in peste 30 de tari, de agentii de la Wild Bunch, inclusiv in Statele Unite, Marea Britanie, in tarile asiatice si in cele din America Latina. In tara, va rula pentru prima data la TIFF-ul de la Cluj, care incepe pe 1 iunie, in cadrul Zilelor Filmului Romanesc. In cinematografe va ajunge in toamna.

„California dreamin’ (nesfarsit)” va intra si in format DVD, de la 1 iunie. „Pe termen scurt, probabil ca filmul meu va fi cumparat in foarte multe tari si va circula prin cinematografe, iar pe termen lung, banuiesc ca va exista o anumita curiozitate pentru urmatoarele filme pe care le voi regiza”, spune Cristian Mungiu.

RECUNOASTERE Mungiu si Nemescu, decorati de Basescu

Steaua Romaniei. Presedintele Traian Basescu a decis ieri sa-i decoreze pe Cristian Mungiu si, post-mortem, pe Cristian Nemescu, cu Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Cavaler, pentru contributia „la promovarea la nivel mondial a cinematografiei nationale”. De asemenea, lui Nemescu i se va acorda post-mortem si Ordinul National Pentru Merit in grad de Cavaler.

Ministerul Culturii. Pentru reusita de la Cannes, Cristian Mungiu primeste si elogii oficiale din partea Ministerului Culturii si Cultelor. „Premiul obtinut de Cristian Mungiu (...) este cea mai inalta distinctie obtinuta vreodata de un film romanesc”, transmite ministerul.

Corneliu Porumboiu, castigator si el la Cannes anul trecut, spune: „Palme d’Or e cel mai important premiu la cel mai important festival. Atat filmul lui Mungiu, cat si al lui Nemescu au facut ca anul acesta sa fie al Romaniei”. Totodata, el spera ca acest succes sa aduca si spectatori in salile de cinema romanesti, desi, pana acum, acestia nu s-au inghesuit sa vada filmele premiate.

Cristi Puiu: „Aceasta reusita va deschide toate usile catre finantare si selectii viitoare, daca filmele vor fi la inaltime”, spune Cristi Puiu, premiat la Cannes in 2005 pentru „Moartea domnului Lazarescu”.

"AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR" Un film cu moldoveni multi si bani putini

Cristian Mungiu si echipa sa n-au avut mai mult de 600.000 de euro pentru productia „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Ba chiar, asa cum povestea pe scena la Cannes regizorul premiat, cu sase luni inainte de a ajunge aici nu stiau daca vor avea toti banii pentru bugetul si-asa mic al filmului.

Dar au reusit sa-l filmeze in asa fel incat au facut valva in critica internationala de specialitate. Impresionati de „naturaletea” si „sinceritatea” filmului, criticii din presa occidentala i-au acordat tot creditul lui Mungiu pentru felul in care a spus povestea dura a celor doua fete, Otilia (Anamaria Marinca) si Gabita (Laura Vasiliu), studente in 1987 la Iasi. El insusi nascut in perioada Decretului 770, prin care Ceausescu a interzis avorturile, regizorul a scris si scenariul.

Filmul face parte dintr-un proiect mai mare, „Amintiri din Epoca de Aur”. In pelicula lui Cristian Mungiu joaca sapte actori din Moldova, printre care Laura Vasiliu, din Piatra-Neamt, Vlad Ivanov, din Botosani, iar Anamaria Marinca vine din Iasi, la fel ca si Cristian Mungiu.

A scris pentru Vlad Ivanov Intr-un cadru ca de documentar, filmat chiar intr-un camin studentesc, Otilia se ofera sa o ajute pe Gabita sa avorteze. Ea face rost de bani, gaseste o camera la hotel si pe „medicul” de ocazie (Vlad Ivanov) dispus sa o ajute pe prietena sa. Acesta devine insa tortionarul fetei, gata sa profite cat mai mult de pe urma ei.

Despre prima versiune, pe care a scris-o anul trecut in iulie, Mungiu povesteste ca era mai stufoasa, cu cele 160 de pagini ale ei. Apoi insa, pe masura ce lucra la ea, unele scene au disparut, iar personajul Otilia a intrat in centrul atentiei. Pe Vlad Ivanov l-a avut in minte pentru rolul Bebe inca de cand a inceput sa scrie scenariul. „Lucrasem cu el la un scenariu cu un an inainte si m-au surprins forta si precizia sa”, povesteste regizorul.

Pe ultima suta de metri

Cu Laura Vasiliu regizorul mai lucrase la „Occident”, lungmetrajul sau de debut. Cand isi facea echipa, actrita purta un aparat dentar pentru indreptarea dintilor si a refuzat sa-l dea jos. Mai tarziu, cand a lucrat si cu ea la o reclama, i-a dat impresia ca emana valuri de emotie, astfel ca a inclus-o in distributie.

Pe Anamaria Marinca a reusit sa o aduca in proiect cu doar o saptamana inainte de a incepe filmarile. Regizorul povesteste ca, desi la prima intalnire actrita nu parea sa fie genul de om cu care sa se inteleaga prea bine, personajul Otilia parea facut chiar pentru ea cand a inceput sa-i citeasca replicile.

ISTORIE

Mungiu, in seria marilor premianti la Cannes In 60 de ani de Cannes, printre premiantii cu Palme d’Or s-au numarat personalitati de marca ale cinematografiei mondiale, de la Fellini in 1960, pentru „La dolce vita”, la Martin Scorsese in 1976, pentru „Taxi Driver”, si Roman Polanski in 2002, pentru „Pianistul”.

Emir Kusturica, considerat cel mai puternic concurent al lui Cristian Mungiu la actuala editie, a primit prestigiosul premiu de doua ori, in 1985, pentru „Tata este in calatorie de afaceri” si zece ani mai tarziu, pentru „Underground”. In pleiada de premianti cu nume mari in cinematografia de arta se numara si polonezul Andrzej Wajda, japonezul Akira Kurosawa, americanii Quentin Tarantino si Gus Van Sant si danezul Lars von Trier.

ROMANI LA CANNES

Gopo a castigat Primul Palme d’Or romanesc Aventura romaneasca la festivalul de pe Croazeta a inceput in 1957, cand cineastul Ion Popescu Gopo a primit Palme d’Or pentru scurtmetrajul „Scurta istorie”.  In 1965, Liviu Ciulei obtine premiul pentru regie cu „Padurea spanzuratilor. Filmul de scurtmetraj „Trafic” i-a adus lui Catalin Mitulescu un premiu la Cannes in 2004.

Cristi Puiu a iesit invingator in 2005 la aceeasi sectiune, „Un Certain Regard”, in care acum Cristian Nemescu primeste, post-mortem, premiul pentru „California Dreamin’”. Anul trecut, Dorotheea Petre primea Premiul pentru interpretare feminina cu rolul din „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, regizat de Catalin Mitulescu. Iar Corneliu Porumboiu isi vedea filmul „A fost sau n-a fost?” premiat cu trofeul Camera d’Or si Label Europa Cinema. (Catalina George)

CRISTIAN MUNGIU „Dimensiunea umana a povestii i-a cucerit”

De doua zile, numele lui Cristian Mungiu apare pe prima pagina a marilor ziare ale lumii. De tot atat timp, telefoanele suna intruna, i se cer declaratii, interviuri, i se fac urari, intr-un ritm aiuritor. Regizorul se afla inca pe Coasta de Azur ieri, intr-un apartament din Vallauris, la cinci kilometri de Cannes, impreuna cu sotia si fiul sau, Vladimir. Astazi, Mungiu va aduce in tara primul Palme d’Or pentru un lungmetraj din istoria cinema-ului romanesc.

Evz: I-ai batut pe celebrii frati Coen, ceilalti favoriti ai competitiei. Cum te simti? Cristian Mungiu: Sincer, satisfactia mea e mai degraba aceea ca am fost selectat intr-o companie atat de prestigioasa. Ii apreciez in continuare la fel de mult pe ceilalti cineasti cu care am concurat si sunt absolut convins ca o sa-mi faca mare placere sa le urmaresc productiile in sala de cinema, ca simplu spectator.

Ai vazut filmele concurente? Nu, din pacate, n-am avut deloc timp. Singurul pe  care am reusit sa-l vad e cel care celebra 60 de ani de Cannes, „Chacun son cinema”.

Pe langa prestigiul pe care ti-l aduce trofeul, crezi ca e un cec in alb pentru urmatoarele tale proiecte? Dupa presa pe care am avut-o in ultimele doua saptamani la Cannes, garantia asta o obtinusem deja, inca inainte de premiu. Sper doar ca el o sa atraga atentia nu numai asupra filmelor mele, ci si asupra tuturor filmelor romanesti care vor aparea in urmatorii ani. Ideea e ca ar trebui sa fim responsabili cu ce alegem sa ne reprezentam cinematografia in continuare.

Crezi ca se va schimba ceva si in politica de finantare a filmelor romanesti? Nu stiu. Cred ca se va intelege cu ocazia asta ca tot ce ne dorim noi, regizorii care am dus cinema-ul romanesc in strainatate, e sa continuam pe linia asta, cu alte succese.

E posibil ca publicul romanesc sa aiba o reactie de genul „un alt film despre comunism?” Mi-as dori sa nu existe o astfel de reticenta, pentru ca, din tot ce s-a intamplat zilele acestea aici, am inteles ca filmul e in principal pentru spectatori. Wild Bunch l-a vandut deja in peste 30 de teritorii, deci va fi vazut de foarte multi oameni. Si tin sa fac o precizare: nu e un film despre comunism, ci unul despre oameni, un film care te tine in scaun pana la capat, cu sufletul la gura.

E o premiera la Cannes faptul ca filmul tau a fost apreciat la unanimitate si de critici, si de juriu. Te asteptai la mai multa controversa? Initial, m-am gandit ca subiectul, care e foarte delicat, va da nastere unor controverse, dar se pare ca dimensiunea umana a povestii i-a cucerit.

Cum ti-ai petrecut ultimele ore de la primirea Palme d’Or? In primele doua ore n-am reusit sa fac altceva decat sa vorbesc cu presa despre ceea ce inseamna Palme d’Or-ul acesta si pentru mine, si pentru cinema-ul romanesc. Apoi am fost la petrecerea oficiala, adica am urmat protocolul festivalului, dar n-am stat foarte mult pentru ca eram extrem de obosit. De bucurat m-am bucurat cu toti cei care au crezut in acest film de la inceput si care au pus umarul la acest succes, Oleg Mutu, familia mea si partenerii nostri, Dan Burlac, si cei de la Wild Bunch si Bac Films.

Propuneri de colaborare? Propuneri au venit foarte multe, dar nu acum, ci inainte de premiu. Tot ce vrem in momentul acesta, si eu, si echipa e sa ne gasim putina liniste si sa ne putem gandi in tihna care-i urmatoarea poveste din „Amintiri din epoca de aur” pe care o s-o aducem pe ecran.

Dar orele pana la ceremonie, cum s-au scurs? Am intuit ca vom lua ceva, pentru ca am fost anuntati de organizatori sa venim la decernarea premiilor si din acel moment am avut emotii foarte mari, sperand ca e cumva posibil ca acel premiu sa fie chiar Palme d’Or.

CARTE DE VIZITA

> La patru ani dupa ce a absolvit Regia in Bucuresti, Cristian Mungiu ajungea la Cannes cu primul sau lungmetraj, „Occident”, in sectiunea „Quinzaines des Realisateurs”. Filmul urma sa ia peste zece premii internationale.

> Nascut la Iasi in 1968, Mungiu a facut intai Literele la universitatea din acest oras. Dupa facultate, a lucrat ca profesor de engleza si apoi ca jurnalist in presa scrisa, radio si televiziune, profesie la care a renuntat in 1994 pentru a studia la UNATC.

> Imediat dupa absolvire a colaborat ca regizor secund cu Radu Mihaileanu la productia „Train de vie” (1998). Scurtmetrajele „Mana lui Paulista” (1999), „Zapping” (2000), „Corul Pompierilor” (2000), ultimul cu Mircea Diaconu, il recomandau deja ca pe unul dintre cei mai talentati regizori nou-veniti in cinematografia romaneasca, pe atunci in plina criza. „Zapping” i-a adus si Premiul pentru regie la DaKino.

> In 2003 a cofondat casa de productie Mobra Films. Totodata, asa cum s-a intamplat si la „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, el scrie si scenariile peliculelor pe care le regizeaza. (Catalina George)

PREMIUL VAZUT DE ACASA Emotii de mama: „Kiki a fost un copil echilibrat” Maria si Costel Mungiu, parintii lui Cristian Mungiu, au urmarit cu sufletul la gura, la televizor, Festivalul de la Cannes. „Am avut emotii foarte mari. Nu indrazneam sa ne gandim la premiul mare. In fata televizorului am fost noi, ceramistul Stelian Ogrezeanu, care este in vizita la noi, Dana Negru, secretara sotului meu, si Buca (n.r. - bunica lui Cristian Mungiu).

Cand i-au rostit numele, Dana a strigat atat de tare incat eu nu am mai auzit nimic. Apoi am iesit toti in curte”, ne-a povestit Maria Mungiu. Apoi au inceput sa sune toate telefoanele, din SUA, Franta, Canada sau Germania.

„Mi-a spus ca este fericit” Abia la ora 11.00, familia a reusit sa vorbeasca la telefon cu regizorul. „Primul lucru pe care mi l-a spus a fost sa am grija de Buca. Mi-a mai spus sa este fericit. Astazi (n.r. - ieri) a sunat si a vorbit cu mama”, ne-a mai povestit Maria Mungiu.

Bunica sa, de 91 de ani, are camera ticsita cu fotografii ale celor doi nepoti. „Am avut emotii, paraemotii. Este un copil extraordinar. El si Alina sunt cea mai mare bucurie a vietii mele. Astazi (n.r. - ieri) mi-a spus ca e obosit si ca ia masa cu Vladimir (n.r. - copilul lui Cristian Mungiu)”, ne-a spus si Tatiana Ionascu, bunica regizorului.

„Am stiut ca o sa luam premiul mare. Este un om deosebit, il stiu de 25 de ani”, ne-a declarat emotionata Dana Negru, de 49 de ani, cea care l-a ajutat pe Cristian sa procure sonda folosita in epoca comunista pentru provocarea avortului si pe care abia a mai gasit-o la spitalele din Iasi.

In plus, Dana a fost cea care i-a povestit tanarului regizor prin ce treceau femeile care ramaneau insarcinate. Kiki, asa cum ii spun parintii lui Cristian, si sora sa, Alina Mungiu-Pippidi, au crescut intr-o casa veche de pe strada Sararie. „Kiki a fost un copil echilibrat, bland. Tot timpul a fost cel care reechilibra atmosfera in familie”, aminteste mama regizorului.

Cristian a mostenit pasiunea pentru film de la parintii sai. „Am avut atelier foto, apoi am facut filme de amatori pe diapozitive si apoi pe film. Aveam aparatura ruseasca, numai din aia puteam sa ne procuram. Avem teancuri de diapozitive. Primul aparat i l-a luat Alina, din Elvetia, apoi le-a tot schimbat”, ne-a mai spus Maria Mungiu.

FINAL DE ESTIVAL Aplauze la ultima iesire pe covorul rosu Ultima strigare la covorul rosu s-a dat duminica, cand sute de oameni s-au imbulzit sa vada vedete, catarati in copaci, pe garduri si pe panouri. De data aceasta, nu le-au prea fost rasplatite „chinurile”, pentru ca la ceremonie n-a venit nici un star de Hollywood.

Printre putinii aclamati de spectatorii de pe margine a fost Alain Delon, gazda de onoare a festivalului, prezent pe covorul rosu dupa 15 ani in care a refuzat sa calce prin Cannes. Imbracat in smoking, Cristian Mungiu a urcat discret scarile cu jumatate de ora inainte de ceremonie, alaturi de sotia sa, de operatorul Oleg Mutu si de producatorul Dan Burlac. La iesire insa a fost asaltat de flashuri, microfoane si zeci de intrebari.

La Palatul Festivalurilor s-a stins lumina Ca in fiecare an, a urmat la miezul noptii petrecerea de final - una cu sampanie, muzica disco si jocuri de lumini - la una dintre terasele de pe Croazeta, unde Mungiu a stat insa foarte putin. Cea mai reusita petrecere, spun cei care vin de ani aici, e cea a sectiunii „Un Certain Regard”, locul in care tot romanii au fost „cap de afis”.

Pe langa Armand Assante, Razvan Vasilescu, Maria Dinulescu, la petrecere au conversat si degustat delicatese Loredana Groza cu Andrei Boncea, Alex Leo Serban, jurnalisti romani si restul echipei „California dreamin’”.

Noaptea, imediat dupa ce festivalul a fost declarat inchis oficial, Cannes-ul semana cu un oras sub asediu: afise rupte, ziare aruncate, tiruri demontand cu zgomot instalatii de metal. Tipenie de om pe strada, dupa ce, cu doar cateva ore inainte, era aproape imposibil sa-ti faci loc prin multimea din fata Palatului Festivalurilor.

Cititi si:

Despre idiotii tranzitiei

Blogul dedicat filmului premiat.