Ion Creangă, învățătorul cu diplomă. Cum a reușit marele scriitor să fie autorul primului manual modern de scriere-citire din sistemul românesc de învățământ.

Ion Creangă s-a pregătit pentru o carieră preoțească dar a ajuns să fie învățător, scriitor și autor de manuale.

Ion Creangă - 8 ianuarie 1864

Ion Creangă studiase la Neamț și la Fălticeni, după care va pleca din 1858, la Socola. Aici va studia 3 ani în intervalul 1855-1858. Diaconia a fost o provocare pentru viitorul scriitor. Lui i se spunea „Popa Smântână” datorită tenului alb și părului blond. După ce a fost părăsit de soție, având și un copil de crescut, Ion Creangă s-a decis să se dedice carierei didactice.

La 8 ianuarie 1864, s-a înscris la „Școala Preparandală” de la Mânăstirea „Trei Ierarhi”. Aici, îl va avea profesor pe Titu Maiorescu. Acesta era și directorul școlii. Grație lui,  Creangă va preda la Școala Nr.1 din Iași ca învățător.

Ion Creangă - autor de manual

Ion Creangă a publicat în 1868, manualul „Metodă nouă de scriere și cetire”. Este practic primul manual didactic românesc modern pentru școlile primare din istoria învățământului de la noi. Creangă și-a pierdut catedra în 1872, destituit de către Christian Tell, Ministrul Instrucțiunii Publice.

Revenirea lui Titu Maiorescu la acest Minister coincide cu reprimirea lui Creangă la catedră.  Creangă a predat la Școala din Păcurari. Aici, printre elevi l-a avut și pe Eugeniu Botez, viitorul scriitor Jean Bart.

Marele scriitor a fost un nonconformist dar a fost adorat de elevii săi

Ion Creangă a participat la încercarea ruperii Unirii din 1859, în 1866, inițiată de Mitropolitul Calinic Miclescu. Apoi, a lucrat din 1860 până la 1872, ca diacon la nu mai puțin de 12 biserici ieșene. Asta pentru că îl supărase pe socrul său, preotul de la Golia. A avut chiar și un debit de tutun în Iași, pe care-l  va lăsa fratelui său Zahei, după ce va reveni la catedră.

Marele povestitor era iubit de elevii săi. Profita de momentele când iarna, copiii mergeau la săniuș. Se urca pe sanie cu ei și îi învăța cum să o conducă schimbând direcția cu ajutorul călcâiului înfipt în zăpadă. Marele povestitor ne-a părăsit la 31 decembrie 1889, după ce epilepsia de care suferea i-a provocat o criză fulgerătoare în timp ce se afla în vizită la Zahei, fratele său.