Un nou studiu sugerează că apa provenită din dezghețarea permafrostului din Peninsula Yamal din Rusia poate duce la descoperirea de surse de metan la adâncime. În acest fel, se declanșează explozii care deschid cratere enorme la suprafață. Craterele uriașe din permafrostul din Siberia ar putea avea, în sfârșit, o explicație decisivă. Potrivit oamenilor de știință, acestea se formează atunci când apa sub presiune provoacă formarea unor fisuri în permafrost. Și se declanșează o eliberare bruscă și explozivă de gaz metan.

Craterele misterioase au o adâncime de 50 de metri și un diametru de 70 de metri și au apărut pentru prima dată în peninsulele Yamal și Gydan din nordul Rusiei în 2014. Bucățile de rocă și de gheață împrăștiate prin peisajul din jurul craterelor au indicat că acestea au fost cauzate de explozii uriașe. Aceste cratere ciudate nu au mai fost descoperite în altă parte în Arctica. Acum, o nouă cercetare ar putea explica în sfârșit de ce aceste explozii au loc doar în Siberia.

Ce probleme cauzează dezghețarea aisbergurilor din Siberia

„Acestea sunt condiții foarte, foarte specifice care permit producerea acestui fenomen”, a declarat într-o declarație Ana Morgado. Ea ocupă postul de coautoare a studiului, doctorandă și inginer chimist la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. „Vorbim despre un spațiu geologic foarte de nișă”. Indiferent cât de nișă ar fi, exploziile ar putea declanșa o buclă de reacție climatică care să ducă la eliberări uriașe de metan, un gaz cu efect de seră puternic.

„Acesta ar putea fi un fenomen care apare foarte rar”, a declarat Morgado. „Dar cantitatea de metan care este eliberată ar putea avea un impact destul de mare asupra încălzirii globale”. În ultimul deceniu, cercetătorii au propus mai mulți factori care ar putea contribui la formarea craterelor din Siberia, legându-i de dezghețarea permafrostului și de descompunerea cristalelor de apă-metan. Acestea sunt numite hidrați de metan. „Știam că ceva cauzează descompunerea stratului de hidrați de metan”, a declarat Morgado.

Studiile cercetătorilor

Pentru a-și da seama cum au fost conectați toți acești factori, cercetătorii au elaborat o serie de ecuații și au efectuat experimente în laborator care au imitat permafrostul. Ei au stabilit că exploziile sunt probabil cauzate de o presiune ridicată. Similar cu modul în care explodează un balon atunci când este supraumflat. Apoi, a trebuit să își dea seama ce a cauzat această hiperpresiune.

„Este un pic ca munca de detectiv”, a spus Morgado. Noul studiu identifică rezervele de apă sărată din permafrost. Mai sunt numite și cryopegs. Și se află direct deasupra hidratului de metan. Aceste cryopegs, care se găsesc doar în nordul Rusiei, sunt rămășițele unor mări preistorice care au dispărut în timpul ultimei ere glaciare. Atunci când temperaturile au scăzut, blocând apa în calote de gheață la nivel continental. Cryopegs rămân lichide în ciuda mediului lor înghețat, datorită presiunilor ridicate și conținutului de sare.

Evenimente rare

Deoarece criopegurile sunt mult mai sărate decât permafrostul înconjurător, apa topită din permafrostul de suprafață care se dezgheață coboară în aceste buzunare pentru a egaliza concentrațiile de sare dintre cele două rezervoare de apă, conform studiului. Acesta a fost publicat la 26 septembrie în revista Geophysical Research Letters. Acest lucru creează încet presiune în interiorul criopegurilor.

În cele din urmă, tensiunea devine atât de mare încât se formează fisuri în permafrostul de deasupra criopegurilor. Acest lucru eliberează presiunea din permafrost. Hidrații de metan aflați imediat sub criopegi sunt menținuți stabili de temperaturile scăzute și de presiunea ridicată. Astfel încât o scădere bruscă a presiunii în aceste straturi poate provoca desprinderea metanului din cristale și revenirea la starea de gaz, declanșând o explozie uriașă.

Aceste procese au loc probabil pe parcursul mai multor decenii. Motiv pentru care exploziile care au ca rezultat cratere sunt rare, au remarcat autorii studiului, citați de LiveScience.