Această ediție a fost remarcabilă prin evoluția sa pe plan sportiv, politic și cultural, având loc în contextul finalului Războiului Rece și al schimbărilor geopolitice majore.

Seul a folosit Jocurile Olimpice ca o oportunitate pentru a se prezenta pe scena mondială, demonstrând dezvoltarea sa economică și culturală și promovând imaginea Coreei de Sud moderne.

Jocurile Olimpice din 1988

Jocurile Olimpice de la Seul din 1988 au fost un festival atletic desfășurat în perioada 17 septembrie - 2 octombrie. Jocurile de la Seul au reprezentat cea de-a 21-a ediție a Jocurilor Olimpice moderne.

După ce boicoturile au marcat precedentele două olimpiade, problemele politice au amenințat să revină în centrul atenției la Jocurile din 1988. În lunile premergătoare Jocurilor au avut loc revolte studențești violente în Seul. Coreea de Nord, încă în război tehnic cu Coreea de Sud, s-a plâns amarnic că ar trebui să aibă statutul de coorganizator. Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a făcut unele concesii Coreei de Nord, dar aceasta nu le-a considerat satisfăcătoare și a boicotat Jocurile Olimpice. Alte câteva țări, în special Cuba și Etiopia, au rămas departe de Seul în semn de solidaritate pentru Coreea de Nord. Boicotul nu a avut efectul celor anterioare, iar Jocurile de la Seul s-au dovedit a fi extrem de competitive.

În cadrul acestei ediții au participat aproape 8.500 de sportivi din 159 de țări. Regula olimpică care impunea ca participanții să fie amatori a fost anulată în 1986, iar deciziile privind participarea profesioniștilor au fost lăsate la latitudinea organismelor de conducere ale anumitor sporturi. Acest lucru a dus la revenirea tenisului, care fusese eliminat în 1924. De asemenea, au fost adăugate probe de tenis de masă și tir cu arcul pe echipe.

Campionul cursei de 100 de metri de la Seul

Canadianul Ben Johnson, campionul cursei de 100 de metri, și mai mulți halterofili au fost depistați pozitiv la testul cu steroizi și au fost descalificați. În total, 10 sportivi au fost excluși de la Jocurile Olimpice pentru utilizarea de substanțe care îmbunătățesc performanța. În probele de atletism, echipa masculină kenyană a câștigat patru din cele șase curse de distanță. Săritorul cu prăjina sovietic Serghei Bubka a câștigat prima sa medalie de aur.

În competiția feminină au participat americancele Florence Griffith Joyner, câștigătoare a trei medalii de aur, și Jackie Joyner-Kersee, care a obținut medalii de aur la heptatlon și săritura în lungime. Halterofilul turc Naim Suleymanoglu a câștigat prima dintre cele două medalii de aur din carieră la categoria pană, iar luptătorul greco-roman sovietic Aleksandr Kareline, a concurat la categoria supergrea. Tocmai atunci a câștigat și el prima sa medalie de aur.

Kristin Otto din Germania de Est a câștigat șase medalii de aur la înot. Janet Evans din Statele Unite a câștigat trei probe de înot. Americanul Greg Louganis, care a câștigat competiția masculină de scufundări la Jocurile Olimpice de vară de la Los Angeles din 1984, a făcut-o din nou la Seul.

Serghei Beloglazov este un luptător sovietic de stil liber care a câștigat două medalii olimpice de aur.

Luptătorul care a concurat într-o categorie mai grea

La vârsta de 21 de ani, Beloglazov a devenit membru al echipei naționale sovietice. În același an, fratele său geamăn, Anatoly, a câștigat campionatul mondial la 48 kg. Serghei era mai mic în înălțime decât Anatoly, dar a luptat într-o categorie de greutate mai grea.

Ambii frați Beloglazov au câștigat medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova. Cu knockout în cinci din cele șase victorii, Serghei a câștigat medalia de aur la categoria „bantamweight”, învingându-l în finală pe Li Ho-Pyong din Coreea de Nord. Anatoly, care obținuse un al doilea titlu de campion mondial, a fost campion la categoria muscă (52 kg), câștigând patru meciuri prin „knockout”, inclusiv meciul de campionat cu Wladyslaw Stecyk din Polonia.

Frații nu și-au putut apăra titlurile olimpice la Jocurile din 1984 de la Los Angeles din cauza boicotului sovietic. Sergey a revenit în competiția olimpică la Jocurile din 1988 de la Seul, Coreea de Sud, câștigând a doua sa medalie de aur la categoria „bantamweight” prin înfrângerea lui Askari Mohammadian din Iran.

Cynthia Cooper-Dyke emblema baschetului american

Cynthia Cooper-Dyke este o jucătoare americană de baschet care a fost prima sportivă și cea mai valoroasă (MVP) a Asociației Naționale de Baschet Feminin (WNBA). În sezonul inaugural al WNBA (1997), Cooper-Dyke a condus liga la scor, conducându-și echipa, Houston Comets, la campionat. Ea a fost desemnată MVP atât în sezonul regulat, cât și în playoff în acel an.

Cooper a crescut în secțiunea Watts din Los Angeles. A început să joace baschet organizat la vârsta de 16 ani și s-a atașat rapid de sport. A obținut o bursă la University of Southern California. Acolo a jucat în umbra lui Cheryl Miller, ajutând echipa să câștige campionatele naționale în 1983 și 1984. După facultate, Cooper a jucat la nivel profesionist în Europa. În principal pentru o echipă din Parma, Italia. Astfel, a devenit o marcatoare puternică și o apărătoare tenace. Ea a făcut parte din echipa națională a SUA din 1988. Aceasta a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Seul.

În încheiere, Jocurile Olimpice de vară din 1988 au reprezentat un moment definitoriu în istoria olimpică. A marcat nu doar o competiție sportivă, ci și un punct de cotitură în contextul geopolitic și cultural al vremii. Concluzia acestei ediții a fost una de succes. Ca urmare, a avut un  impact profund, atât pe plan sportiv, cât și la nivel internațional.