Tot mai mulți experți, adevărați sau autoproclamați, ies în față și își dau cu părerea despre încălzirea globală și cum aceasta ne afectează. În există și dovezi pe care se bazează afirmațiile lor?

David Craig aduce argumente în cartea „Nu există criză climatică”, prin care demontează cele spune de acești experți.

Una dintre afirmații îi aparține lui Al Gore. Acesta avertizează: „Omenirea stă pe o bombă cu ceas. Dacă marea majoritate a oamenilor de știință ai lumii au dreptate, avem doar zece ani pentru a evita o catastrofă majoră care ar putea trimite întregul sistem climatic al planetei noastre într-un vârf de distrugere epică care implică vreme extremă, inundații, secete, epidemii și valuri de căldură ucigașe dincolo de orice am experimentat vreodată. O catastrofă creată de noi.”

Cary Fowler spune: „Acum știm că nu putem continua să punem cantități tot mai mari de CO2 în atmosferă. Acțiunile au consecințe. De fapt, consecințele acțiunilor din trecut sunt deja în curs. Temperaturile globale cresc. Ghețarii se topesc. Nivelul mării este în creștere. Evenimentele meteorologice extreme se înmulțesc”. Și tot așa.

Este adevărat ce susțin experții?

David Craig ne aduce câteva argumente plauzibile care demontează avertizările dramatice ale experților. „Dacă ne uităm la numărul de furtuni tropicale și uragane la nivel mondial pe parcursul unei jumătăți de secol începând cu 1971, ambele par să scadă foarte puțin. Dacă ne concentrăm asupra numărului de uragane în SUA de la sfârșitul anilor 1800, există un declin clar. Până în 2016 au fost atât de puține uragane încât Washington Post părea să se panicheze. Vorbea despre: „o secetă de uragan fără precedent”.

De asemenea, el continuă și vorbește despre taifunurile mortale. „Șapte dintre cele mai mortale zece taifunuri din Pacific au avut loc înainte de 1959. Cu mult înainte ca nivelurile de CO2 din atmosferă să înceapă să crească la nivelul actual. Pe de altă parte, pe măsură ce populația globală a crescut de la doar 2,5 miliarde în 1950 la peste 7 miliarde până în 2021, mult mai mulți oameni locuiesc aproape de coastă. Prin urmare, numărul deceselor din cauza vremii extreme ar trebui să crească dacă vremea într-adevăr ar fi devenit mai extremă.”

Temperaturile sunt extreme?

Încă odată, Craig are argumente care prezintă faptul că cele spune de specialiști nu au în spate o bază concretă. „Într-un raport recent, Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) se menționează: „În rezumat, din 1950 este foarte probabil să se fi înregistrat o scădere generală a numărului de zile și nopți reci și o creștere generală a numărului de zile și nopți calde la scară globală, adică pentru suprafețe de uscat cu suficient date. Probabil ca astfel de schimbări să fi avut loc și la scară continentală în America de Nord, Europa și Australia”.

Dar dacă ne uităm la SUA, unde avem unele dintre cele mai bune înregistrări de temperatură pe termen lung, putem vedea că afirmațiile IPCC privind mai multe zile și nopți calde și mai puține zile și nopți reci pur și simplu nu sunt susținute de fapte. Este clar că procentul de zile caniculare a scăzut în ultimii 100 de ani.”

Încă un lucru pe care alarmiștii climatici au pus accentul au fost inundațiile cauzate de creșterea CO2. Însă, David Craig are ceva de spus și în acest sens.

„O altă predicție a alarmiștilor și extincționștilor climatici este că creșterea nivelului de CO2 din cauza emisiilor din activitățile umane va duce la mai multe inundații. Din nou, dovezile par să contrazică această afirmație. De exemplu, tocmai în marile inundații din China din 1931, se estimează că două milioane de oameni au murit. Cu toate acestea, dacă ne uităm la peste 160 de ani de precipitații în bazinul râului Yangtse din 1845 până în 2011, nu pare să fi existat nicio tendință ascendentă de dinainte de industrializare până la sfârșitul secolului.”

Australia, exemplul pertinent al alarmiștilor climatici

David Craig menționează faptul că: „Alarmiștilor le place să folosească Australia ca exemplu al haosului climatic despre care se presupune că va cuprinde lumea și va amenința rasa umană, pe măsură ce nivelurile de CO2 din atmosferă vor crește în continuare. Cu secetele și inundațiile sale frecvente, Australia oferă multă apă la moară oamenilor de știință, activiștilor, jurnaliștilor și echipelor de televiziune pentru a răspândi mesajul terifiant CAGW. Într-un articol în engleză din martie 2021, unul dintre cei mai importanți climatologi ai lumii a prezis un „viitor distopic” pentru Australia, deoarece schimbările climatice antropice catastrofale ar determina alternarea vremii din Australia între „Mad Max” (un pustiu steril, dominat de secetă) și “ Lumea apei” (un teren scufundat de inundații).

Dar dacă editorul s-ar fi obosit să facă doar o mică cercetare, el sau ea ar fi putut găsi un articol de ziar din Sydney Morning Herald de acum aproape 150 de ani din 4 ianuarie 1876, care arăta că aceste previziuni precum că vremea Australiei va alterna la un moment dat în viitor între secetă și inundații au avut loc deja cel puțin din 1789 – adică de peste 200 de ani.”

Dacă v-am stârnit curiozitatea, puteți comanda cartea lui David Craig de la „Editura de carte”.