Ediția cu numărul șapte a Jocurilor Olimpice a însemnat un început al maturizării în ceea ce privește competiția. În anul 1924, la Paris, echipa Finlandei domina cursele de alergare pe distanțe mari. Probele de înot au primit o atenție deosebită în cadrul competiției.

Această ediție a reunit peste 300 de sportivi din 44 de țări, fiind o competiție a celor mai buni atleți. Prin urmare, în urma standardizării regulilor, competiția a devenit un eveniment de înalt nivel.

Jocurile Olimpice de la Paris

Jocurile Olimpice din 1924 s-au desfășurat la Paris în perioada 4 mai - 27 iulie. Competiția de la Paris a fost cea de-a șaptea ediție a Jocurilor Olimpice moderne.

Competiția din 1924 a reprezentat o maturizare a Jocurilor Olimpice. Jocurile au fost desfășurate la Paris în semn de omagiu pentru Pierre de Coubertin, președintele în retragere al Comitetului Internațional Olimpic (CIO) și fondatorul mișcării olimpice. Jocurile au prezentat o competiție de înalt nivel. Federațiile internaționale câștigaseră mai multă influență asupra sporturilor respective, standardizând regulile de competiție.

Scrima la probele feminine

În ceea ce privește organizațiile olimpice naționale din majoritatea țărilor, acestea organizau probe pentru a se asigura că cei mai buni atleți erau trimiși să concureze. Peste 3.000 de sportivi, inclusiv peste 100 de femei, au reprezentat un număr record de 44 de țări. Scrima a fost adăugată la probele feminine, deși numărul total de probe a scăzut din cauza reducerii numărului de competiții de tir și iahting.

Echipa Finlandei, condusă de Paavo Nurmi și Ville Ritola, a dominat cursele de alergare pe distanță, iar pentru prima dată, concursul de înot a atras la fel de multă atenție ca atletismul. Probele masculine au prezentat o colecție rară de talente, inclusiv Duke Kahanamoku și Clarence Crabbe din Statele Unite.

Helen Wills din Statele Unite a câștigat medaliile de aur în probele de tenis la simplu și dublu. După Jocurile din 1924, tenisul a fost scos din competiția olimpică din cauza întrebărilor legate de statutul de amator al multor participanți. Sportul a revenit la Jocurile Olimpice abia în 1988.

Călare spre cele mai înalte poziții

Charles Ferdinand Pahud de Mortanges a fost un călăreț olandez care, unul dintre cei mai de succes călăreți din istoria olimpică, câștigând patru medalii de aur și una de argint în anii 1920 și 1930. Pahud de Mortanges a concurat în probele de trei zile, care combinau dresajul, anduranța și săriturile peste obstacole.

La Jocurile Olimpice din 1924 de la Paris, Pahud de Mortanges s-a clasat pe locul al patrulea. Acesta a fost călare pe calul Johnny Walker, în proba individuală de trei zile. În competiția pe echipe, Pahud de Mortanges și Johnny Walker au făcut parte din echipa Olandei care a câștigat medalia de aur. La Jocurile Olimpice din 1928 de la Amsterdam, Pahud de Mortanges l-a călărit pe Marcroix și a câștigat două medalii de aur.

Spre deliciul compatrioților săi, Pahud de Mortanges a condus Olanda la o a doua medalie de aur consecutivă pe echipe. La Jocurile Olimpice din 1932 de la Los Angeles, Pahud de Mortanges a câștigat medalia de aur în proba individuală, tot călare pe Marcroix. El a adăugat o medalie de argint atunci când Statele Unite au devansat Olanda pentru aurul pe echipe.

Pahud de Mortanges și-a încheiat cariera olimpică la Jocurile din 1936 de la Berlin, dar nu a câștigat nicio medalie. După retragere, a devenit membru al Comitetului Olimpic al Țărilor de Jos.

Performanțele lui Eric Liddell

Eric Liddell a fost un alergător britanic care a câștigat o medalie de aur la cursa de 400 de metri și una de bronz la cursa de 200 de metri la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924.

Fiu al unor misionari scoțieni, Liddell s-a născut în China. Familia sa s-a întors în Scoția când el avea cinci ani. Un atlet talentat, el a excelat atât la rugby, cât și la alergare. A câștigat pentru prima dată recunoașterea națională la cursele de 100 și 200 de metri la campionatele Amateur Athletic Association în 1923.

La Jocurile Olimpice din 1924, Liddell, un creștin devotat, a renunțat la cursa de 100 de metri, cea mai puternică probă a sa, deoarece finala era programată într-o duminică. În schimb, el s-a antrenat pentru probele de 200 și 400 de metri. A terminat al treilea la 200 de metri și a reușit o performanță remarcabilă, câștigând cursa de 400 de metri.

Pornind de pe culoarul exterior, Liddell a sprintat din blocuri și a stabilit un ritm atât de alert încât doi alergători s-au împiedicat încercând să țină pasul. El a câștigat cursa într-un timp record de 47,6 secunde.

O creștere a nivelului competițional

La un an după Jocurile Olimpice, Liddell s-a întors în China pentru a face muncă misionară împreună cu tatăl său. A decedat din cauza unei tumori pe creier în timp ce era internat într-un lagăr japonez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Chariots of Fire, film dramatic britanic, lansat în 1981, care spune povestea adevărată a doi alergători britanici care au adus glorie țării lor la Jocurile Olimpice din 1924 de la Paris. Filmul a câștigat atât premiul BAFTA, cât și premiul Oscar pentru cel mai bun film și a obținut, de asemenea, premiul Globul de Aur.

Filmul începe la comemorarea din 1978 a alergătorului Harold Abrahams. Apoi se întoarce în 1919, când Abrahams, fiul unui financiar evreu bogat, ajunge la Universitatea din Cambridge.

În concluzie, ediția din 1924 de la Paris a conturat o evoluție a Jocurilor Olimpice. Competiția a găzduit mai multe țări, lucru ce a dus la dezvăluirea de noi talente și la o creștere a nivelului competițional.