Cartierul  Primăverii din București a fost subiectul discuției de la podcastul Hai, România. Alături de gazdă, Ionuț Cristache, s-a aflat invitata Lavinia Betea, profesor de istorie și autoare a mai multor cărți.

În cadrul podcastului, care poate fi vizionat integral pe pagina de YouTube „Hai România”, Lavinia Betea a povestit care sunt originile cartierului în care au trăit și trăiesc în continuare unii dintre cei mai de seamă membrii ai societății și personaje cunoscute.

O altă perspectivă

„Primăverii” este un cartier văzut ca un fel de „insulă de lux al activului de partid, activului de vârf”, după cum a descris Ionuț Cristache. Plin de vile somptuoase, confiscate de la vechiul regim, cartierul este „o istorie vie”. Însă, acesta este numai un mod de a vedea cartierul.

„Mai pot fi și alte chei. Nici eu nu am văzut Cartierul Primăverii înainte, nici nu aveam cum să îl văd. Era un cartier în care nu puteai să intri liber. Am avut și eu o surpriză. Mi-am condus, după 1990, un coleg din Franța, profesor de psihologie, care a auzit și el despre nomenclatură, voia și el să vadă cum trăiau aceia. Și m-am plimbat cu el prin Primăverii. El era din Chile. Ajunsese în Franța în urma evenimentelor de la el cu Alende, deci era de stânga.

A fost extraordinar de surprins. În sensul că <<Ăsta este lux?>>. Cartierul acesta al Primăverii seamănă cu o suburbie pariziană. Cu acele mici comune, de fapt, din care poți să cobori din ROR și te oprești. Tot așa, grădini, niște case mai răsărite, niște vile. Deci sunt multe posibilități de a vedea cartierul acesta”, a declarat Lavinia Betea.

Secolul XIX

Un alt lucru pe care l-a mai explicat Lavinia Betea este acela că în final, Cartierul Primăverii nu este un loc privilegiat al nomenclaturii comuniste și al elitelor de după 1989. Ea a evidențiat că acest lucru s-a întâmplat încă de la început.

„Până la urmă nu este un loc privilegiat doar al nomenclaturii comuniste și al elitelor de după 89. A fost de la bun început. Istoria lui este una care ține de secolul XIX. În secolul XIX, oricât ne-am obișnuit noi cu sintagma <<Micul Paris>>, în secolul XIX Bucureștiul era un fel de târg, prăfos. Vara cu foarte multă căldură, fără apă potabilă pentru locuitori, să satisfacă cerințele locuitorilor, atâția câți erau aici. Să nu uităm că este un oraș de câmpie. Nici măcar capitala aceasta nu s-a organizat în jurul vreunei cetăți, ci a fost un târg de oieri incipient”, a explicat istoricul.

Rolul lui Pavel Kiseleff

Un alt lucru despre care a mai oferit detalii Lavinia Betea este despre rolul pe care l-a jucat Pavel Kiseleff în nașterea Cartierului Primăverii. Conform spuselor acesteia, în 1828, după tratatul de la Adrianopole, aici a fost guvernator un rus, Pavel Kiseleff. De asemenea, în București, numele său este purtat de celebrul bulevard.

„Întorcându-ne la acest Pavel Kiseleff, are o istorie fantastic de interesantă. Este un conte care a participat la o sumedenie de lupte în timpul războaielor lui Napoleon cu rușii. Trecea drept un om cu o carieră extraordinară. De aceea a fost numit drept ceea ce ar fi astăzi guvernator pentru Țara Românească și Moldova. Viața lui privată, însă, nu a fost una prea fericită. A avut o soție, o prințesă, care a născut un singur copil. Copilul a murit, iar ea a intrat într-o depresie atât de profundă încât nu a mai ieșit niciodată. Și-a petrecut ulterior viața la Paris”, a explicat aceasta.

Venirea la București

Lavinia Betea a mai precizat că ulterior Pavel Kiseleff a venit la București. A mai punctat și că acestuia i se datorează prima Constituție, regulamentele organice, care sunt un pas în civilizația noastră europeană.

„A stat aici cinci ani de zile. A găsit aici, tot o prințesă, măritată, cu un boier român: Alexandra Bagration se numise ea înainte de căsătorie. Am senzația că venea tot din spațiul rusesc, din zona Georgiei, care aparținea atunci Rusiei. Aceasta și-a părăsit soțul. A avut împreună cu Kiseleff șase copii. Au trăit patru”, a mai transmis ea.

Legătura cu Cartierul Primăverii

Kiseleff a fost foarte împlinit de trăirile cu Alexandra, iar în acest fel a devenit foarte legat de această zonă, după cum a mai evidențiat Lavinia Betea.

„Și când elitele de atunci au strâns bani, au făcut o chetă și au vrut să îi ridice un monument, el fiind încă în viață, contele a refuzat. A spus: <<Orașul acesta, București, este un oraș mare>>. Probabil v-a mai fi spus că l-a iubit. Pentru că acei copii ai lui, ca să aibă o situație de legitimitate, au fost înfiați de un boier local român, și i-au purtat numele. Atunci el a zis: <<Banii aceștia este mai bine să îi folosiți în scopul unor utilități publice. Iată, Bucureștiul nu are apă. Trebuie să ne preocupăm ca să putem aduce apă potabilă pentru locuitori. Nu are locuri publice>>. Și o parte din bani au fost folosiți pentru curățarea și nivelarea zonei podul Mogoșoaia, unde se va ridica Teatrul Național.

Și cea de-a treia parte a banilor, a spus că Bucureștiul nu are grădini. Nu avea decât Cișmigiul atunci. Și începând cu Podul Băneasca, unde este astăzi, așa a apărut această zonă verde, pe axa care astăzi este Bulevardul Kiseleff”, a explicat Lavinia Betea.

Ea a mai punctat și faptul că în secolul XIX această zonă era cel mai modern drum. Aici se purtau celebrele bătăi cu flori. Și acest lucru a făcut ca protipendada vremii să se înghesuie să ridice conace în această zonă.

Ediția integrală a podcastului Hai România  poate fi vizionat aici.