Abordările UE față de procesele politice de la Chișinău: prevenirea „crizelor de imagine”

Abordările UE față de procesele politice de la Chișinău: prevenirea „crizelor de imagine” Denis Cenusa / sursa foto: Twitter

Odată cu includerea Republicii Moldova în politica de extindere, responsabilitatea Uniunii Europene (UE) pentru procesele politice moldovenești crește automat. De aceea, relațiile Bruxelles-ului cu Chișinăul necesită suficientă strictețe pentru a evita efectul de contagiune în cazul unor crize politice pe teren moldovenesc, fie că au conexiuni cu scandaluri de corupție sau sunt rezultatul proceselor electorale.

În prezent, percepțiile generate de acțiunile actualului guvern (Partidul Acțiune și Solidaritate - Maia Sandu) în publicul moldovenesc se proiectează volens nolens asupra UE prin asociere indirectă. Astfel, este în propriul interes al Bruxelles-ului ca transformările politice și/sau sectoriale din Moldova (economie, achiziții publice etc.) să nu cadă pradă discreditării. În plus, schimbarea accentelor geopolitice în Chișinău în urma alegerilor ar putea determina UE să își ajusteze abordările pentru a evita discreditarea. În lumina acestor corelații, Bruxelles-ul este obligat să pregătească instrumente de comunicare specifice pentru gestionarea eventualelor crize de imagine din Republica Moldova.

Trecutul UE în Republica Moldova: efectul guvernării oligarhice și criza de imagine

Există precedentul crizei de reputație a UE în perioada „furtului miliardului”, cauzată de preluarea puterii de către grupările oligarhice pro-europene în perioada 2009-2014. Ulterior, discursul pro-UE a fost intensificat de grupul oligarhic condus de Vladimir Plahotniuc, a cărui monopolizare a puterii în 2015-2018 a avut ca rezultat instituirea „statului capturat”.

În toată această perioadă, imaginea UE a fost grav șifonată, publicul și forțele de opoziție atribuind o parte din responsabilitate UE pentru faptul că nu a prevenit „furtul miliardului” (devalizarea sistemului bancar moldovenesc). Bruxelles-ul a fost lent și ineficient în deconspirarea elitelor oligarhice, care „sub drapel european” au pus bazele „statului capturat”.

Ne puteți urmări și pe Google News

Chiar dacă UE a limitat asistența financiară acordată Republicii Moldova în perioada 2015-2018, prin activarea principiului de condiționalitate, reputația acesteia a fost considerabil compromisă. Sondajele (BOP – susținute de Fundația Soros din Moldova) arată că înainte de „furtul miliardului”, în noiembrie 2013, sprijinul public era de 47,7% pentru aderarea la UE.

La sfârșitul anului 2014, pe fondul scandalului din sistemul bancar, soldat cu pierderea a circa 15% din PIB-ul Republicii Moldova și o datorie publică asumată indirect de către populație, sentimentele pro-UE au scăzut. Astfel, în aprilie 2015, doar 39,5% au susținut ideea aderării la UE, iar 41,8% au fost împotrivă. La acel moment, Uniunea Economică Eurasiatică devenea mai populară decât UE. Prin urmare, în aprilie 2015, proiectul eurasiatic al Rusiei a căpătat un nivel de sprijin de 50% față de 32% pentru UE. Abia spre finele anului 2015, vectorul pro-UE a revenit la 45% sprijin public, dar a rămas sub 50% până în mai 2018, când a atins pragul de 54%.

Restabilirea încrederii publicului în UE după „furtul de miliarde” din 2010-2014 sa bazat pe mai mulți factori majori. În primul rând, Bruxelles-ul a activat condiționalitatea, prin care asistența macrofinanciară a fost oprită pentru Republica Moldova în 2015 după crima din sectorul bancar și în 2018 după anularea rezultatelor alegerilor locale de la Chișinău.

Drept recompensă pentru penalizarea autorităților, populația și-a îmbunătățit opinia despre UE. Al doilea element favorabil pentru renașterea imaginii UE a fost demararea procesului de implementare provizorie a Acordului de Asociere, începând din toamna anului 2014, urmat de ratificarea tratatului de către UE în 2016. În fine, discreditarea elitelor oligarhice a dus la apariția unor noi partide politice puternice, care au preluat mesajul pro-UE (Platforma DA, urmat de PAS), injectându-i o nouă doză de credibilitate publică.

Repetarea situației sau scenarii diferite

În contextul agresiunii ruse împotriva Ucrainei, UE a oferit Republicii Moldova statutul de țară candidată mai repede decât a făcut-o pentru statele din Balcanii de Vest. În doar 2 ani, din februarie 2022 până în iunie 2024, dosarul Republicii Moldova a sărit de la etapa țării candidate la etapa de deschidere a negocierilor cu UE. La aceasta au contribuit și Acordul de Asociere din 2014, guvernanții moldoveni cu contacte politice strânse la nivelul instituțiilor UE și lipsa unei abordări critice din partea actorilor cheie din societatea civilă moldovenească față de calitatea reformelor.

Pe toată această durată, Bruxelles-ul a manifestat mai degrabă reticență sau timiditate în a evidenția neajunsurile legate de unele reforme, în special în domeniul justiției. Acest lucru a fost determinat de trei circumstanțe esențiale.

În primul rând, au intervenit legăturile politice pe care PAS-Sandu le are cu exponenții politici din UE și capitalele naționale, inclusiv Partidul Popular European. Prin urmare, abordarea UE asupra situației politice moldovenești este influențată de simpatii politice și, respectiv, de solidaritate necondiționată cu factorii de decizie de la Chișinău.

Al doilea aspect care a avut o pondere în influențarea deciziilor favorabile ale UE a fost lipsa unei poziții critice din partea majorității reprezentanților societății civile cu privire la implementarea defectuoasă a precondițiilor pentru obținerea statutului de țară candidată, iar ulterior și pentru deschiderea negocierilor (anii 2022-2024). Raționamentul colectiv al guvernului Republicii Moldova, al UE și al actorilor societății civile a fost că "fereastra istorică de oportunitate" trebuie valorificată rapid, indiferent de aspectele problematice ale precondițiilor, cerute de către UE, dar neimplementate cuprinzător și judicios de către Chișinău.

În al treilea rând, doza mare de favoritism pentru guvernul de la Chișinău s-a datorat contribuției majore a Republicii Moldova la sprijinul UE pentru Ucraina și riscurilor obiective legate de intervențiile (non-)militare ale Rusiei împotriva securității naționale moldovenești. Această motivație geopolitică este factorul dominant, care pune criticile legate de calitatea guvernării moldovenești pe un plan secundar. Așadar, UE arată o doză mare de toleranță față de procesele politice din Republica Moldova, asumându-și lovituri de imagine care sunt îndreptate împotriva actualului guvernului.

Dacă UE își va păstra actuala abordare față de procesele politice moldovenești, atunci această riscă să repete greșelile din trecut sau să treacă prin scenarii observate în prezent în alte țări candidate din Europa de Est. Scenariile legate de gestionarea imaginii UE în Republica Moldova depind de atitudinea UE față de suspiciunile de corupție și inclusiv de comportamentul acesteia în funcție de rezultatul alegerilor prezidențiale, dar și al referendumului constituțional privind integrarea europeană.

Scenariul 1. Dacă cazurile de corupție în domeniul achizițiilor publice vor fi dezvăluite în momentul în care UE își va transfera asistența financiară pentru stabilizarea bugetului Republicii Moldova, atunci Bruxelles riscă să treacă printr-o experiență similară cu cea din 2014 („furtul miliardului"). Deși repetarea unei infracțiuni de această amploare în sectorul bancar este extrem de redusă, există suspiciuni cu privire la cheltuielile pentru infrastructura publică. Pe fondul acestor suspiciuni, UE trebuie să țină cont de recomandările Curții europene de Conturi din 2016 privind „furtul miliardului” și utilizarea ineficientă a condiționalității de către UE. Acest lucru este cu atât mai esențial având în vedere că guvernarea din Republica Moldova este interesată să atragă investiții europene pentru modernizarea infrastructurii feroviare și terestre în contextul restabilirii postbelice a Ucrainei și a interconectării cu România.

Scenariul 2. Un eșec eventual al actualei guvernări la alegerile prezidențiale din Octombrie 2024 poate contribui la reducerea unilaterală a dialogului de către UE din motive geopolitice. Dacă Maia Sandu nu va fi realeasă, atunci UE ar putea scădea motivația de a menține nivelul actual de contacte politice cu Președintele, inclusiv în solidaritate cu PAS, dar și pentru a-și păstra imaginea în Republica Moldova. Chiar dacă viitorul președinte va menține în mod declarativ integrarea europeană ca o prioritate, încercarea sa de a restabili cel puțin parțial dialogul cu Rusia va fi urmată de o diminuare a statutului relațiilor bilaterale ca reacție a UE la o schimbare a accentului geopolitic al Chişinăului. În acest sens, Bruxelles-ul ar putea replica reacția sa la evenimentele din Georgia, unde guvernul a adoptat în această vară o legislație inspirată din practicile autoritare (Rusia) și care vizează societatea civilă georgiană și mass-media finanțate inclusiv din fonduri europene.

Scenariul 3. Imaginea UE poate suferi și de un rezultat negativ pentru referendumul constituțional privind integrarea europeană. Orice slăbiciune a PAS-Sandu în mobilizarea electoratului pentru a susține un vot „da” poate avea efecte electorale negative pentru realegerea lui Sandu în turul doi. În același timp, un colaps al referendumului din cauza unui vot negativ va alimenta narațiunea eurosceptică în rândul alegătorilor nemulțumiți de calitatea guvernării. În acest caz, cel puțin ca efect temporar, ar putea exista un salt în sprijinul public pentru Uniunea Eurasiatică, care este deja promovată activ de forțele pro-ruse (Ilan Şor). Pentru a amortiza lovitura de imagine a unui referendum eșuat, în cazul scenariului negativ, UE va simți de asemenea nevoia să dialogheze cu opoziția extraparlamentară pro-UE, inclusiv pe platforma „Pactului pentru Europa” („Pactul de la Snagov 2.0”). Acest lucru ar putea să diminueze monopolului asupra discursului pro-UE care aparține în prezent PAS-Sandu.

Revista presei