Puțină istorie, puțină speranță. Totul pare că merge prost. 2023 va rămâne un an întunecat. Războiul a revenit pe pământ european, în Ucraina. Când Hamas realizează un pogrom, o parte a lumii îl scuză. Israelul atacă Gaza, așa că antisemitismul nu se mai ascunde.

Puțină istorie, puțină speranță. Iran, Rusia, cresc conflictele, în Africa, în Orientul Mijlociu, în Africa. Noile tehnologii promovează minciunile, împărtășirea urii și tribalismul identitar. Lumea pare nebună. Dar când a fost înțeleaptă? Să plonjăm în istorie pentru a afla!, scrie Les Francais Press.

Foamete indusă de stat

Ucraina: Între 1931 și 1933, puterea stalinistă a impus o serie de măsuri care au provocat, potrivit ONU, o foamete care a provocat între șapte și zece milioane de morți: „Holodomorul”.

Crime de război, crime împotriva umanității, epurare etnică, viol sistematic, genocid

Europa: Între 1991 și 2001, războaiele din fosta Iugoslavie au provocat 130.000 de morți. Crimele de război, crimele împotriva umanității, epurarea etnică, violurile sistematice, genocidele au fost recunoscute de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie. Astăzi, deși situația este tensionată în Bosnia, Serbia și Kosovo, Croația și Slovenia sunt membre ale Uniunii Europene. În pace.

Gaza, un conflict vechi și fără speranță

Ocupată în 1967, Gaza a fost „eliberată” în 2005, prin decizia lui Ariel Sharon, pe atunci prim-ministru în Israel. La acea vreme, în semn de protest, un anume Netanyahu a demisionat din guvern.

Sharon, ministrul apărării în 1982, sprijinit de Bechir Gemayel, a condus operațiunea „Pace în Galileea” în Liban, până la Beirut, cu un bilanț estimat la 17.000 de morți. OEP a trebuit să părăsească Libanul. Războaiele civile libaneze au provocat aproape 150.000 de morți.

Siria, fără prea multă speranță

Războiul civil sirian a provocat deja aproape 500.000 de morți. Încă în desfășurare, implică direct Turcia, Rusia și Iranul. Liderul sirian Bachar al Assad tocmai a fost reprimit în Liga Arabă.

Drama evreilor

Masacrul din 7 octombrie, provocat de Hamas, a trezit reflexe antisemite. În 1945 erau un milion de evrei în țările membre ale Ligii Arabe în 1945. Jefuiți, deposedați de cetățenie, alungați, întemnițați, au rămas circa 5.000.

Sinagogile au fost jefuite în Alger, Tunisia, Libia. Cimitire vandalizate, precum vechiul cimitir evreiesc din Tunis. Aproape toate regimurile și liderii arabi, precum Nasser, Gaddafi, Assad, și-au arătat antisemitismul. Mulți evrei își pierd naționalitatea în Algeria, Irak, Egipt, Aden, Siria etc.

Chiar și în Maroc, regele Hassan al II-lea a negociat în 1961 plecarea fiecărui evreu pentru 100 de dolari de persoană, spre Canada sau Franța (plecarea în Israel fiind interzisă de Mohamed V). Prețul a crescut ulterior la 250 de dolari, astfel că Marocul va primi 19 milioane de dolari.

Siria și România și-au vândut „evreii”

Ceauşescu a primit banii direct într-un cont în Elveţia. Comunitățile evreiești din Siria, Irak, Iran, Yemen, Aden, Algeria, Libia, Egipt, răscumpărate, au dispărut. Evreii s-au stabilit în aceste țări cu mult înainte de Islam.

Conștiința umană uită de câtă sălbăticie este capabilă omenirea

Ar fi nedrept să urmărim doar masacrele din Orientul Mijlociu sau din Rusia, care acum renasc. Pentru că al Doilea Război Mondial a depășit ceea ce, în conștiința umană, părea de neimaginat au fost scrise Convențiile de la Geneva, a fost definită crima împotriva umanității. Lumea uită de câtă sălbăticie este capabilă omenirea.

De aici și importanța memoriei. Amintiți-vă de masacrele din Asia, de lagărele morții, de violurile și execuțiile Armatei Roșii ca răzbunare pentru atrocitățile germane, de orașele distruse, de foametea din Europa de până în 1948, de foametea din India, din China, din Africa, uneori organizată de stat, asta ne dă o idee despre ceea ce combatem.

În urmă cu mai puțin de un secol, al Doilea Război Mondial a provocat 62 de milioane de morți, majoritatea civili, cel mai mare număr din Rusia și China. În urmă cu treizeci de ani, mai mult de jumătate dintre țări trăiau sub regimuri dictatoriale. Toată America Latină, jumătate din Europa. Toată Asia, cu excepția Japoniei și a Coreei de Sud.

Nici științele nu aduc prea multă speranță pentru omenire

La violența umană se adaugă epidemiile. Cea de Covid, conform OMS, a ucis 7 milioane de oameni. Gripa spaniolă a ucis între 50 și 100 de persoane. În 2022, tuberculoza a ucis 1,3 milioane. Dar tratamentele pentru tuberculoză au salvat peste 75 de milioane de vieți din 2000. Bolile sunt necruțătoare, dar și medicina se încăpățânează să lupte împotriva bolilor.

Schimbările climatice sunt înspăimântătoare. Ciclonul Bhola din Bangladesh din 1970 a provocat 500.000 de morți. Nina, în China, în 1975, 230.000. Cel din Andra Pradesh, India, 1977, între 10.000 și 50.000. Inundațiile din 1931 din China au provocat până la patru milioane de morți. În 1975, eșecul barajului Banquiao, 230.000.

Dezastrele naturale

Cutremurul din Haiti din 2010 a provocat între 100.000 și 300.000 de victime. Cel de la Tangshan în China, în 1976, între 250 și 650.000. Tsunami-ul din Oceanul Indian din 2004 a ucis 230.000 de oameni.

Majoritatea acestor dezastre au fost, dacă nu uitate, depășite (cu excepția Haiti). Astăzi, China este văzută ca o putere amenințătoare. Cine își amintește de marea foamete din 1959 până în 1961, care a provocat între 10 și 40 de milioane de morți, din cauza incompetenței sau a voinței lui Mao? În anii şaizeci, încă mai existau maoişti în Cartierul Latin, ca Sollers.

Comunismul, orbirea voluntară și excesul de speranță

Oameni orbi voluntar, ca Sartre, care nu vedea crimele staliniste. Suflete bune, ca Herriot, care lăudau marile recolte ale Ucrainei când oamenii erau înfometați și ajungeau la canibalism.

Toate regimurile totalitare au atras admiratori. Și astăzi există idioți de bună și rea credință, complici fără să vrea.

Majoritatea bolilor pe care le îndură omenirea se datorează acum umanității înseși.

În ultimele două secole, de la Revoluția Industrială, populația lumii a crescut de la unul la opt miliarde de oameni. Inteligența și egoismul s-au înmulțit. Sărăcia, boala și moartea dau lupte acerbe. Majoritatea bolilor pe care le suferă omenirea se datorează acum umanității însăși. Poate asta este ceea ce ne duce la disperare: lipsa de umanitate a omenirii.

Revenirea antisemitismului și rasismului

Dacă suntem alarmați de revenirea antisemitismului și a rasismului, este pentru că acesta părea să fi fost eliminat. Bătălia pentru drepturile civile a fost câștigată în Statele Unite abia în anii 1960.

Războiul, ura, rasismul, antisemitismul nu au dispărut. Nici folosirea forței, șantajul, terorismul, crima organizată, traficul de persoane, crimele de stat, corupția, minciunile, manipularea și prostia.

Pe de o parte, priviți cu luciditate progresul lumii și, pe de altă parte, măsurați ceea ce a fost realizat. Omenirea este capabilă să se ridice. Dovada: și-a ridicat standardele.

Anul 2023 a fost un regres. Va aduce 2024 mai multă speranță?

„Ceea ce este corect este frumos. Depinde de cei curajoși să nu se lase învinși”, ne-a învățat Aristotel. Speranța umanității este în cei care luptă pentru „drept”: civilii ucraineni care au devenit soldați, femeile iraniene care își scot vălul pe stradă știind că vor fi arestați, torturați, uciși.

În noiembrie, regimul iranian a executat 100 de condamnați la moarte arestați în timpul protestelor. Cine îi onorează pe acești martiri, la Paris, Londra, Beirut, Cairo, la ONU?

În lumea musulmană va veni o generație tânără care va respinge fanatismul, obscurantismul religios, antisemitismul și autocrații care îi înrobesc. În Rusia va veni și o generație care, ca și în Ucraina, va respinge opresiunea, corupția, cultul violenței. În Europa, solidaritatea cu Ucraina este puternică. O coaliție – deja peste douăzeci de țări – se organizează împotriva rebelilor houthi înarmați de Iran, precum Hamas și Hezbollah.

Anul 2023 a fost un regres. Privind înapoi la istorie, nu este imposibil să ne gândim că 2024 va fi mai bun. Speranță care inspiră victoria. Cu bucuria plecării anului 2023 și speranța Crăciunului, sărbători fericite!

(Autor: Laurent Dominati; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMANIA)