Timișoara - oraș liber de comunism. Cerința revoluționarilor care nu a ajuns niciodată la București

Timișoara - oraș liber de comunism. Cerința revoluționarilor care nu a ajuns niciodată la BucureștiAnul 1989 a pus capăt regimurilor comuniste din ţările din Europa Centrală şi de Est. Sursa Foto: Arhiva EVZ

Timișoara - oraș liber de comunism. Bucureștiul încearcă să negocieze. Cine a ajuns cu un alt avion la Timișoara și cu ce rezultat au plecat oamenii lui Ceaușescu de acolo?

Timișoara - oraș liber de comunism. Bucureștiul încearcă să negocieze. Cine a ajuns cu un alt avion la Timișoara și cu ce rezultat au plecat oamenii lui Ceaușescu de acolo?

La 20 decembrie 1989, Ceaușescu sosea din Iran. La Timișoara se proclamase caliatea de oraș liber de comunism. Dar Bucureștiul, înainte de a trece la partea a doua a represiunii, a mai încercat ceva.

Ceaușescu, ori dacă nu el, apropiații lui și-au adus aminte de momentul 1977, când după ce Ilie Verdeț fusese luat cu pietre, Ceaușescu a venit personal la mineri și a oprit greva. Evident, lucrurile se schimbaseră.

Timișoara - ora 12.30

Dacă Nicolae Ceaușescu era șef de partid și de stat, Elena era al doilea om, pe poziția a treia, firesc venea fie prședintele MAN, fie șeful guvernului. În 1989, acesta era Constantin Dăscălescu.

Acesta ajunge la ora 12.30 cu un avion special de la București, la Timișoara. Este însoțit de câinele de pază al lui Ceaușescu, Emil Bobu. Îl știți, cel care vorbeaa cu „tovarășe” și când discuta cu patrupedul lui Ceaaușescu, câinele Corbu.

Plus că obișnuia de multe ori să doarmă pe preș la ușa lui Ceaușescu.

Timișoara refuză! Coman încearcă să-l ia pe Milea de partea lui

Claudiu Iordache, de curând decedat. a fost unul din revoluționarii Timișoarei. El a spus că negociatorii de la București au fost puși să transmită la București dorința orașului ca Nicolae Ceaușescu să demisioneze.

Lui Bobu sau lui Dăscălescu, doi politruci analfabeți și fricoși și de umbra lor, mai bine le-ar fi cerut cineva să-și taie o mână și să o prăjească pe grătar, apoi s-o mănânce fără sare, decât să se întoarcă ei cu așa răspuns.

Ioan Coman decide, văzând situația, că pe străzi erau muncitorii Timișoarei, adică nu ce va declara Ceaușescu în acea seară (huligani etc), a decis să-l sune pe Vasile Milea pe firul roșu direct.

Erau doar muncitori

Milea a înțeles că nu se putea ataca populația cu TAB uri sau tancuri, erau doar muncitori, iar PCR era partidul clasei muncitoare.

Aceasta fiind situația, Ceaușescu organizează teleconferința cu județele, apare la televizor unde califică drept huliganism și lovitură de stat cele ce se petreceau la Timișoara și decide să declare starea de necesitate.

Adică mai rău decât ordinul Radu cel Frumos. Evident, va mai fi o idee diabolică, de fapt vor mai fi două idei în ultimele zile cât Ceaușescu s-a aflat la putere.