Bătălia Bucureștiului. Șirul erorilor fatale care au dus la căderea Capitalei

Bătălia Bucureștiului. Șirul erorilor fatale care au dus la căderea Capitalei Armata germana in Bucuresti / sursa foto: wikipedia

Bătălia Bucureștiului - 16/29 noiembrie 1916 - șirul erorilor fatale care au dus la căderea ulterioară a Capitalei. Ce anume a dus la pierdera bătăliei care a condus la ocuparea Olteniei, Munteniei și Dobrogei?

Bătălia Bucureștiului - 16/29 noiembrie 1916 - șirul erorilor fatale care au dus la căderea ulterioară a Capitalei. Ce anume a dus la pierdera bătăliei care a condus la ocuparea Olteniei, Munteniei și Dobrogei?

După căderea Craiovei, la 8/21 noiembrie 2023, Armata Română s-a repliat pe Olt, Podul de la Stoenești nu a căzut din cauza explozibilului slab folosit de geniști. Și cele de la Slatina, Izbiceni, Podul Carol I de la Fetești (aruncat în aer să nu vină trupele germano-bulgare din Dobrogea) au fost minate.

Generalul Prezan a fost desemnat să pună în aplicare planul de rezistență pe Neajlov-Argeș.

Ne puteți urmări și pe Google News

Bătălia Bucureștiului  - ineficiența salbei de forturi a Centurii de Apărare

Carol I a imaginat Centura Bucureștiului ca un sistem de forturi (Jilava, Tunari etc), tunele care să reziste artileriei la nivel de mijloc de secol XIX, ultim sfert de secol XIX.

El miza, evident, pe faptul că România ar fi putut fi atacată de Rusia, iar Rusia stătea prost la artilerie, fiind în cel mai fericit caz, cea de fabricație franceză sau ce trimitea Bismark prin Tratatul de Reasigurare.

Dar destinul a vrut altceva. Regele a murit în 1914, iar în 1916, artileria germană putea depăși capacitatea de apărare a forturilor Bucureștiului. A fost o cheltuială enormă care se va dovedi inutilă.

Incapacitatea de comandă, deficiențe de protecție informativă

Armata Română nu a avea ofițeri de contrainformații bine pregătiți. Puținii agenți erau ai Siguranței, dar ei operau în orașe. Unul din cei mai buni șefi ai structurilor informative ale Poliției și Siguranței, Romulus P Voinescu reușise să prindă peste 2000 de spioni aflați în solda Germaniei și Austro-Ungariei.

În ciuda ordinelor stricte și exacte date de Prezan, lucrurile nu au stat bine. Doi căpitani români care mergeau cu ordinele spre comandamentul de front și cu hărți și alte documente, nefiind instruiți să meargă cu luminile camuflate la automobil au rătăcit drumul, nimerind la Puterile Centrale. Evident, nemții au știut toate mișcările românilor.

În plus, în timpul luptei, comandamentul de pe un platou unde se afla generalul Socec a decis să facă o retagere tactică. Până să ajungă curierii cu ordinele de repliere, soldații vâzând mișcări pe platoul de comandă au crezut că a început retragerea.

Bătălia Bucureștiului. Generalul Socec, singurul care a plătit

Generalul Socec va plăti cu funcția și cu onoarea militară fiindcă va fi degradat, i se vor smulge epoleții, i se va rupe sabia, deși nu fusese singurul vinovat.

Așa se face că pe 26 noiembrie/6 decembrie 1916, Bucureștiul îl așteaptă cu flori pe feldmareșalul Mackensen a cărui zi de naștere era pe 6 decembrie (împlinea 67 de ani, fiind născut pe  6 decembrie 1849).

Feldmareșalul avea să se arate cumva dezamăgit că intra într-un oraș unde el, ca inamic, era așteptat de oficialitățile rămase, de populație, cu flori. Și-ar fi dorit un altfel de triumf, cu oameni umiliți, înfricoșați, iar el intra într-un oraș unde peste puțin timp, speculatorii și hoții vor prospera, cu complicitatea Intendenței germane.