L-am cunoscut pe Eugen Mihăescu la New York. În anii '90, la prima vizită a lui Ion Iliescu la New York, prima vizită oficială a unui șef de stat în SUA. Cred că cel care ne-a prezentat a fost Dan Fischer.
Eugen Mihăescu, un artist complet, așa am dat titlul. De ce? Când l-am cunoscut pe Eugen Mihăescu, eram un tânăr ziarist, 25 de ani. Redactor-șef adjunct la Evenimentul Zilei, cu opiniile și aroganța specifică vârstei, plus anvergura celui mai mare ziar din țară. Dar m-a luat prin surprindere din prima, prin atitudinea relaxată, generozitate și romantismul vieții sale.
Am fost fascinat de personalitatea lui. Fugit din România, unde era un artist în ascensiune, ajunge în Elveția unde este angajat ca desenator într-un birou de arhitectură. Mânat de focul pasiunii pentru artă, trece în SUA unde reușește imposibilul. Ajunge să ilustreze coperte la New Yorker, New York Times, devine un reper al graficii contemporane.
În 1981 s-a stabilit la New York și a devenit colaborator permanent în paginile editoriale ale cotidianului The New York Times. A realizat 69 de coperți pentru săptămânalul The New Yorker și a colaborat cu numeroase alte publicații americane: Time Magazine, The Los Angeles Times, The Atlantic Monthly, Vogue, dar și europene: Le Monde, Le Figaro. Desenele sale au fost reproduse în revista Graphis una dintre cele mai importante publicații de artă grafică și design, care i-a dedicat două numere. sursa: Wikipedia
Eugen Mihăescu artist cu propriul sistem de valori
A făcut Artă, a făcut Politică, a făcut Diplomație. Un parcurs în care suișurile și coborâșurile i-ar fi putut ameți pe mulți. Dar nu pe el! A mers cu aceeași determinare, de multe ori înfruntând prejudecățile, sfidând opinia generală, deranjând mai-marii zilei, de la Președintele României la președintele Academiei Române.
A trăit și trăiește după propriul sistem de valori. Care include un strop de donquijotism, ce-l face irezistibil. Dar nu despre biografia lui Eugen Mihăescu vreau să vă vorbesc. O puteți găsi, cu mult mai mult talent expusă publicului în cele patru romane scrise de acesta: Între linii, Strigăte în pustiu, Rebel, Corina. Vreau să vă vorbesc despre fascinația pe care o resimt și astăzi, ascultându-l, privindu-l, regăsindu-mă în întâmplări și judecăți ale timpurilor noastre. O fascinație pe care am încercat să o transmit în cele două podcasturi pe care le-am făcut împreună cu Mirel Curea.
O zi aniversară
De multe ori l-am asemuit în mintea mea pe Eugen Mihăescu cu Leonardo da Vinci. Pentru capacitatea sa de a jongla cu ușurință în zona picturii, a scrisului, a oratoriei, diplomației, cu aceeași valoare. L-am asemuit în mintea mea cu Constantin Argetoianu, omul politic interbelic ale cărui memorii sunt un exemplu de erudiție, perspicacitate și ascuțime a observației. O ascuțime care taie până la os, așa cum se întâmplă în momentele în care Eugen Mihăescu povestește, fără să aibă nici cea mai mică ezitare, despre întâmplări pe care noi le-am aflat din lecturi. El le-a trăit.
Este un moment în care trebuie să spun de ce am scris acest text.
Pentru că Eugen Mihăescu împlinește astăzi 86 de ani. O zi în care merită să-i spun, public: Maestre, să aveți parte de bucuria pe care ne-o oferă viața în fiecare zi! La mulți ani!
Semnat: Un etern admirator
Recomandările noastre
