Poziția Turciei privind Siria este foarte clară. Turcia nu vrea la granița sa o armată teroristă, o structură teroristă, și anume PKK/PYD/YPG. Prin urmare, Turcia este în favoarea integrității teritoriale, nu a dezintegrării Siriei, și își joacă pe față cărțile.

În acest context, până acum a făcut mișcări extrem de importante pe teren și la masa tratativelor. Astăzi, oamenii trăiesc în zone aflate sub controlul Turciei fără a se teme pentru siguranța vieții. De la începutul războiului, Turcia i-a spus un singur lucru lui Assad, cu fiecare ocazie:

Nu am pus ochii pe teritoriul vostru, nu vreau niciun centimetru de pământ. Nu vă cer nimic, chiar sunt în favoarea integrității voastre teritoriale.

Dar dacă privim la ceilalți actori din regiune, vedem că obiectivul tuturor este să facă bucăți Siria.

Sub pretextul luptei împotriva ISIS, SUA s-au infiltrat de facto în 30% din teritoriul sirian. Mai ales în regiunile în care se află cele mai bogate resurse. Acolo au pus paznic organizația teroristă PKK/PYD/YPG. Iar Rusia menajează Siria, trece cu vederea existența acelor teroriști pe teritoriul sirian. Același lucru este valabil și pentru Iran. Într-o asemenea situație, ce este de așteptat? Assad trebuie să își bage mințile în cap, să vadă realitatea și să se poziționeze corect. Dar ce face el? Nu aude, nu vede și nu zice nimic de țările care i-au încălcat teritoriul. Și mai spune prostii de genul „Turcia ar trebui să-și retragă soldații dacă vrea normalizare”. Desigur, replica a venit repede, din partea președintelui Erdoğan, care a răspuns unei întrebări adresate de jurnaliști cu privire la pașii pentru normalizarea relațiilor cu Siria:

"Nu ne opunem unei întâlniri cu Bashar al-Assad. Discutăm. Este important modul lor de abordare față de noi. Deocamdată, Assad cere ca Turcia să părăsească nordul Siriei. Acest lucru este imposibil. Pentru că noi acolo luptăm împotriva terorismului, luptăm cu teroriștii de la granița noastră. Cum să plecăm cât timp există teroriști la frontierele noastre?".

***

Adică Assad, dacă își iubește într-adevăr țara și este sincer în ceea ce privește integritatea teritorială, trebuie să renunțe la aceste prostii, să recunoască faptul că PKK/YPG/PYD este o organizație teroristă și să lupte împotriva ei. Doar atunci ar putea exista o ușă deschisă pentru întâlniri și pentru discuții.

Aberații precum "Va exista dialog dacă Turcia se retrage din Siria" arată că nu se gândește deloc la îngrijorările Turciei legate de PKK/YPG/PYD și nu simte nicio amenințare dinspre această organizație. Nu cred că s-a gândit că ar putea exista pe teritoriul sirian o structură statală teroristă. Altfel nu s-ar mai fi ajuns la această situație. După cum știți, când au început revoltele în Siria, Assad a evacuat acea zonă pentru că așa doreau puterile imperialiste SUA și Rusia. Mai exact, el a abandonat acele teritorii unde se află astăzi membrii organizației teroriste și le-a predat în totalitate. El chiar a ajutat și a încurajat organizația teroristă, forțându-i pe oamenii de acolo, prin masacre și atrocități, să migreze. A schimbat structura demografică din acele regiuni și a permis organizației teroriste PKK/YPG/PYD să acționeze atât de ușor. Dacă vorbim astăzi despre organizația teroristă PKK/YPG/PYD din Siria, Assad are o mare parte în asta. De fapt, el menține contactul cu teroriștii în zilele noastre. Statelor Unite și Rusiei nu le pasă că acea organizație teroristă fărâmițează țara, nici măcar nu le pasă de activitățile lor.

***

Pe scurt, ceea ce putem spune este că Turcia și-a demonstrat foarte clar hotărârea de a elimina amenințările la adresa sa, atât pe teren, cât și la masa tratativelor. Ba chiar mai mult, în pofida Statelor Unite și a Rusiei. Pentru că, pe de o parte, ambele țări acționează ca aliați ai Turciei, iar pe de altă parte, lucrează pentru propriile interese folosind organizația teroristă PKK/PYD/YPG și regimul sirian. Mai mult, între SUA și Rusia pare să existe o atmosferă de alianță secretă. Mai ales în ceea ce privește trasarea limitelor pentru Assad. Adică, la vedere par să aibă un conflict de interese, dar în realitate se feresc cât de mult pot să se intersecteze. Încearcă să facă tot posibilul ca nimeni să nu intre în zonele pe care le conduc împreună. Dacă vrea cineva să intre, îl blochează, chiar fac cu schimbul. De exemplu, în estul Eufratului, SUA au lăsat Rusiei estul și vestul regiunii în care Turcia a derulat operațiunea Izvorul Păcii. La fel au făcut și la Manbij. La Qamishli am văzut patrule la care fluturau unul lângă altul steagul american și cel rusesc. În momentul în care avioanele americane de luptă au lovit două localități aflate sub controlul lui Assad, Rusia nu a spus nimic. Dar când a fost vorba de operațiunile Turciei, au țipat la unison. Atmosfera pute, în mod oficial, sincer... (Autor: Tunca Bengin, Traducere RADOR)