Cifrele demonstrează fără putință de tăgadă că omenirea este astăzi mai bogată ca niciodată. Și totuși oamenii de rând o duc parcă din ce în ce mai greu, chiar și în țări precum Statele Unite. Guvernele se plâng la rândul lor de lipsa banilor și se îndatorează tot mai mult pe spinarea cetățenilor. Dar dacă banii nu sunt nici la guverne, nici la cetățeni, unde se scurge toată bogăția?

O analiză prezentată de grupul de consultanţă McKinseyn arată că averea netă la nivel global era estimată în 2000 la 156 de trilioane de dolari, iar în 2020 crescuse la 515 trilioane de dolari. Iar după cum o arată datele raportului Global Wealth din 2021, realizat de Credit Suisse, experții se așteaptau anul trecut ca, până în 2025, averea netă la nivel global să crească până la 583 de trilioane de dolari.

Dar dacă lumea s-a îmbogățit atât de mult în ultimele două decenii și continuă să o facă în ritm accelerat, de ce nu umblă câinii cu covrigi în coadă, măcar în țările bogate? De ce, dimpotrivă, până și americanii se plâng de ceva timp încoace că o duc tot mai greu? Răspunsul are de-a face cu felul inechitabil în care toată această bogăție fenomenală este distribuită. Iată, pe post de exemple, câteva cifre, prezentate de World Inequality Report 2022:

• Jumătatea cea mai săracă a lumii abia dacă posedă 2% din averea netă la nivel global, în vreme ce cei mai bogați 10% dețin 76% din averea netă la nivel global.
• Între 2009 și 2018, numărul miliardarilor necesari pentru a egala bogăția celor mai săraci 50% din lume a scăzut de la 380, la numai 26.
• Potrivit statisticilor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cei 1% cei mai bogați oameni din SUA dețin 40,5% din averea națională.

În aprilie, revista Forbes confirma practic că, „celor care au, li se va mai da”: în pofida problemelor grave cu care s-a confruntat omenirea în ultima perioadă, peste 1.000 dintre miliardari sunt mai bogați decât anul trecut. Ceea ce este foarte frumos. Cel puțin pentru ei. Dar din punctul de vedere al majorității, există implicații grave pe care le are concentrarea unor bogății deosebit mari, în mâinile unui număr deosebit de restrâns de persoane.

3 probleme capitale

O primă problemă majoră ține de fapt de bunul simț - sau, mai precis, de absența acestuia: potrivit statisticilor OECD, citate de Inequality.org, cei extrem de bogați și-au acumulat adesea averile pe spinarea oamenilor din întreaga lume, nevoiți să lucreze pentru salarii de nimic și în condiții care sunt uneori inumane.

Iar aici e vorba chiar și de cele mai puternice două economii ale lumii. Un caz celebru este de pildă cel al companiei americane Amazon, ai cărui angajați au ajuns uneori, după cum a ieșit la iveală în urma unei anchete realizate de jurnalistul britanic James Bloodworth, să urineze în sticle la locul de muncă, astfel încât să nu care cumva să se întrerupă prea mult din lucru pentru a merge la toaletă. Iar acesta este doar un mic exemplu al dezastrului de la Amazon. Și doar unul dintre nenumăratele motive pentru care, așa cum a relevat ancheta lui Bloodworth, 55% dintre angajații acestei importante companii americane sfârșesc în depresie.

O a doua problemă, încă și mai alarmantă, e aceea că prăpastia dintre bogați și săraci s-a adâncit în ultimii ani nesănătos de mult. Nesănătos, deoarece acest fenomen conduce negreșit, cel puțin dacă e să le dăm crezare experților, la consecințe extrem de nefaste - și nu doar în plan economic, ci și politic sau social.

Cum este afectat nivelul de trai

Acolo unde diferențele dintre bogați și săraci sunt flagrante, nivelul general de trai scade, cererea se reduce și economia cunoaște un regres, ceea ce afectează treptat domenii vitale precum educația și sănătatea. De asemenea, cazurile de violență riscă în aceste condiții să ia amploare, iar clasa politică tinde să devină tot mai disfuncțională. Lucruri pe care le trăim practic pe propria piele chiar în aceste momente.

În sfârșit, o a treia problemă de o gravitate extremă și care explică multe dintre neajunsurile cu care ne confruntăm cu toții la ora actuală este că, deși multe țări au devenit în ultimii 40 de ani semnificativ mai bogate, guvernele lor au devenit semnificativ mai sărace, averea concentrându-se în mâini private. Tendința a fost amplificată de criza Covid, în timpul căreia guvernele au împrumutat echivalentul a 10-20% din PIB, în esență din sectorul privat.

Dar cum de au ajuns țările lumii în această situație? Ea poate fi pusă măcar parțial pe seama controversatului sistem offshore, care a explodat, coincidență sau nu, în paralel cu creșterea galopantă a discrepanțelor în distribuția averii la nivel planetar.

Citește continuare analizei pe infofinanciar.ro