Ce înseamnă ilegal?

Depinde.

Acesta este răspunsul pe scurt, ca să nu consumăm prea multă cerneală inutilă.

Răspunsul, pe lung, ăla cu multă cerneală, este plin de emoții. Negative.

Ilegal înseamnă în afara legii. Adică nelegal. Care sînt consecințele încălcării legii? Teoretic, o pedeapsă. Adică penal. Cine e penal în țara asta?

Revenim la răspunsul scurt: depinde.

Depinde de care parte a ștremeleagului istoric, geostrategic și politic ești. Stalin a omorît oameni cu legea în mînă. La fel și Hitler. La fel și sovieticii în România anilor ‘50. Peste tot s-a aplicat riguros legea.

La fel și în România anilor 2020. Pentru unii, legea este facultativă. Mai ales consecințele încălcării acesteia. Pentru alții, neapărat dă-i omorul. Și chiar dacă n-a făcut nimic, inventăm noi ceva, să-l definim drept penal. Ați auzit de Monica Macovei? Dar de vestitul concept “abuz în serviciu”? Așa funcționează legea în România.

Recent, pe 18 noiembrie, Înalta Curte de Casație și Justiție, adică forul suprem în privința deciziilor juridice în România (Curtea Constituțională se ocupă cu oarecum altceva), a venit și a dat cu ciocanul. A decretat.

Măsurile restrictive, de la prelungirile repetate ale stării de alertă pînă la obligativitatea arătării certificatului de vaccinare în diverse situații publice, sînt ilegale. Repet: ILEGALE.

Judecătorii au afirmat în decizia lor că restricțiile nu doar că au fost excesive și discriminatorii împotriva cetățenilor români nevaccinați, ci au adus atingere înseși existenței unor drepturi și libertăți fundamentale, cum ar fi libertatea de mișcare sau dreptul la sănătate.

Citez din motivarea ÎCCJ:

„De altfel, ținând seama de spectrul foarte larg de drepturi și libertăți afectate prin HG nr. 1183/2021, este aproape imposibil a se susține că persoanele nevaccinate, netrecute prin boală și netestate nu ar fi vătămate, actul contestat vizând practic viața de zi cu zi a cetățenilor, în cele mai obișnuite manifestări ale ei”.

Deci decizii ilegale. Repet: ILEGALE. Deci ne-am aștepta să se întîmple niște consecințe pentru faptul că cineva a încălcat legea, nu-i așa? Deci acele persoane care au luat aceste decizii au comis o chestie penală, nu-i așa, pentru care trebuie să plătească, nu-i așa?

Nu. Nu-i așa.

Dreptatea este doar pentru unii. Nu și pentru căței. Unii beneficiază de privilegii (asta înseamnă lege privată, doar pentru ei). Mereu aceiași. Depinde de care parte a epoleților te găsești.

Au încălcat legea în perioada pandemiei Covid? Nu contează. Mergem mai departe. Nimeni nu pățește nimic. De ce? Că e băieți buni. Că e de-ai noștri. Noi nu-i pedepsim niciodată pe ai noștri. Doar pe nasoii ăilalți. Pe-ai lor. Us. Us and them.

În mod constant, în România ultimilor 20 de ani, justiția a funcționat pe post de bîtă politică și geostrategică. La fel cum făcea Stalin pe vremuri. La fel precum făcea Hitler pe vremuri.

În cazul unora s-au închis ochii, că sînt oameni buni, necesari, utili cauzei. Proști, penali, corupți, dar de-ai noștri. Lasă-i acolo că avem nevoie de ei. În alte cazuri, nu numai că legea a fost necruțătoare, dar s-au și inventat spețe artificiale, doar ca să fie scoși în afara jocului pentru putere.

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă.

De aceea este esențial pentru actualii deținători de putere să controleze în continuare mecanismele justiției. Atît pentru a defini dreptatea. Pentru a defini narativul dominant: cine e virtuos și merită să fie la cîrma țării, cine e în schimb penal și trebuie demonizat și tăvălit și aneantizat. Pentru a mînui măciuca justiției să-și belească adversarii politici.

Cît și pentru a se asigura ca nu cumva această măciucă să pice în mîna celorlalți, să le facă viața amară la bătrînețe.

Ați auzit vreun procuror să se autosesizeze ca urmare a recentei decizii ÎCCJ? Vreun justițiar indignat să se îndrepte înspre cei care în mod repetat au încălcat legea și au abuzat o societate întreagă în ultimii doi ani?

Nu. Nici nu veți auzi.

Dar stați liniștiți, că n-ar fi prima dată. Ați auzit cumva de vreun procuror care din 2015 încoace să se fi îndreptat spre recuperarea prejudiciului cauzat în urma scandalului Cumințenia Pămîntului?

Nu, n-ați auzit. Nici nu veți auzi.

De ce? Simplu. Pentru că în România justiția nu este despre ce ar trebui să fie. Adică despre dreptate și despre apărarea legii. Nu. Justiția în România este despre altceva. Justiția e folosită în scop de control politic. Țară colonie, justiție instrument. Precum în America Latină. Precum în comunism. Precum în orice sistem autoritarian și nedemocratic.

Nu vă mai amăgiți. Nu există dreptate pe lumea asta. Nici pe lumea cealaltă. Doar oameni care beneficiază de privilegii și ăia care sînt controlați cu măciuca. Adică voi. Adică noi. Adică restul.

Ghinion.