Sursa: arhiva EVZ Invazia Ucrainei produce, în afara miilor de morți și a distrugerii barbare, la rasul pământului, a unei țări, un aprig război de imagine. Se lucrează simbolistic, emoțional, în tușe groase.
E și o bătălie între două școli de propagandă. A lui Putin e clasică, pe vechi, barbară și nemiloasă pe alocuri. A lui Zelensky e de tip nou, cu rețelele sociale capacitate la maxim și influencereală care, în loc să vândă pantofi și creme de hidratare, pune pe raft drama unui popor.
Din când în când, eroul Zelensky își rupe din timpul ocupat cu sefieurile și pozele din zone care n-au văzut foc de armă de la al doilea război mondial încoace să dea indicații Planetei Pământ. Îi încarcă iscusții propagandei de bine câte un text în prompter, intră pe zoom (sau pe orice altceva), ca și când rușii n-ar ști cum să-l găsească prin satelit ca pe generalul cecen Dudaev odinioară, citește cu intonație textele scrise de agențiile de PR care lucrează pentru el și mustră câte un parlament întreg în direct. Ultimii scoși la tablă au fost aleșii israelieni, pe care i-a învățat doct și răstit cum stă treaba cu holocaustul. E a doua aroganță de gen pe care și-o permite cu evreii de la mama lor, după ce premierul israelian a încercat să joace rolul mediatorului între el și Putin. Dincolo de cele câteva reacții directe de flit pe care le-a primit, nu știu ce mă face să cred că nici ăilalți, mai tăcuți din bun simț, nu au primit dojana și sarcinile cu mare entuziasm. Nu de alta, dar neamul evreiesc n-are amintiri chiar idilice din Ucraina din perioada holocaustului și nici nu cred că gustă crucile alea (de fier) stilizate de pe legendarul tricou kaki.
De cealaltă parte, Putin e mai prețios cu ieșirile. Ca orice aspirant la statutul de țar, se arată în public rar și distant. Plin de el, opulent în ținută și discurs, ori dă teme de casă subordonaților și mârâie printre dinți la oligarhii îmbogățiți sub directa lui supraveghere, ori anunță pe surse că a mai arestat/schimbat câte un general defector, ori - ca un gest de maximă concesie făcută muritorilor - se adresează direct mărețului popor rus. Care, dincolo de faptul că nu rezonează mai deloc cu suferința rudelor sale de la țară, ucrainenii, nu are nici un motiv de satisfacție că un ahtiat de putere a izolat cea mai mare a țară a lumii de restul Planetei Pământ. Și că totul se simte în buzunar, în confort, în modul și standarul de viață.
Nici pentru unul, nici pentru altul, viețile nu contează; destinele, nici atât. Fiecare vrea, în felul lui, să intre în cărțile de istorie. Culmea e că amândoi au reușit din timpul vieții. Tocmai d-aia, tragedia continuă. Iar chibiții zgomotoși de pe margine, ori simpli naivi atinși la sentiment, ori pariori versați pe deznodământul conflagrației, nu fac altceva decât să alimenteze conflagrația. Războiul se va termina, la un moment dat, naiba știe când. La sfârșitul lui, în timp ce statisticile vor consemna numărul crucilor din cimitirele eroilor (ne)cunoscuți, corbii care acum trăiesc din vânzări masive de armement către beligeranți se vor repezi să înghită resursele naturale și munții de bani. Totul - nu-i așa? - pentru reconstrucția unei țări care va fi împovărată și mai tare sub robia împrumuturilor internaționale. Iar proștii vor rămâne tot proști...
Recomandările noastre
