Standardele privind procedura de înhumare a cadavrelor nu sunt la fel în fiecare stat sau cultură, însă adâncimea de 2 metri este cea mai comună în ceea ce privește înmormântarea persoanelor decedate. Totuși, de ce sunt îngropați morții la această adâncime?

Tradiția înhumării persoanelor decedate la o adâncime de 2 metri are origini britanice, căci încă din 1655  vechea Anglie, decimată de ciumă, a emis un decret conform căruia cei decedați în urma infecției să fie îngropați la o adâncime mai mare. Rațiunea acestui decret era de a împiedica răspândirea ciumei de la cadavre la oamenii neinfectați.

Lumea de atunci a privit cu rezerve noua măsură a liderilor britanici, și asta pentru că infecția cu ciumă era transmisă în primul rând de insectele din mediu și mult mai puțin de cadavrele victimelor.

Ritualul de înhumare în zilele noastre

În Statele Unite standardul de adâncime variază în funcție de stat, însă, în majoritatea cazurilor adâncimea trebuie să fie de 8 inch, adică aproximativ 21 de cm. Există și state precum New Orleans, care au stabilit adâncimea de 4 m, din rațiuni ce țineau de existența unor ape subterane ori din lipsa spațiului din cimitire, multe familii fiind înhumate la un loc.

În Marea Britanie, autoritățile îndeamnă oamenii să îngroape sicriele la o adâncime rezonabilă, astfel încât acestea să nu fie deshumate de animale.

Într-un trib din Indonezia, morții sunt îmbrăcați în haine noi și sunt plimbați în jurul satului

În satul Tana Toraja, pe insula Sulawesi din Indonezia, localnicii au obiceiuri extrem de ciudate. Printre acestea se numără celebrarea morților, care are o conotație specială,  bazată pe un ritual vechi bizar. Acesta se numește "Ma’nene" și se traduce prin "Ceremonia de curățare a cadavrelor".

În fiecare an, familiile vizitează mormintele rudelor decedate și sapă pentru a recupera rămășițele pământești ale oamenilor. Apoi, morți sunt îmbrăcați în haine noi și sunt plimbați în jurul satului, scrie Daily Mail.

Chiar dacă Indonezia este o țară predominant musulmană, locuitorii din satul Tana Toraja sunt creștini protestanți și continuă tradițiile antice din regiune.

Biserica din Tana Toraja face eforturi considerabile pentru a opri tradiția, însă aceasta este ancorată adânc în cultura regiunii.

Trupurile, unele mumificate, sunt ornate cu diferite pânze și petrec câțiva ani în casele în care au locuit înainte de a primi o înmormântare propriu-zisă. Înainte de înmormântare, rudele vorbesc cu decedații, le oferă mâncare și băuturi și participă la adunările de familie, ca și cum ar fi aceștia ar fi încă în viață.