Astăzi se împlinesc 119 ani de la moartea celui care a creat pentru prima oară imaginea lui Moș Crăciun, așa cum îl vedeți astăzi peste tot.

Sigur, imaginea modernă este puternic legată de culoarea etichetelor sticlei de Coca Cola, dar bătrânelul jovial, cu barba albă și costumație roșie a apărut în America încă din timpul Războiului de Secesiune și atunci hainele sale erau simboluri ale înfruntării politice și armate fratricide care învrăjbeau Uniunea și Confederația.

Istoricii spun că pentru prima oară bătrânul cu haină roșie a apărut într-un desen ALB-NEGRU, dar indicațiile autorului erau clare privind culoarea hainelor sale.

În ianuarie 1963, revista Harper’s Weekely publica un set de trei desene legate de sărbătorile de iarnă. În primul, o femeie se roagă la Moș Crăciun ca soțul ei să se întoarcă viu din Război, pe fundal fiind copiii adormiți.

În a doua, un soldat unionist pare copleșit de dorul casei. Cele două sunt legate pe un fundal cu morminte de soldați și de drapele unioniste, dar și cu o imagine mică, în care Santa Claus intră pe horn într-o casă de periferie.

În a treia, cea de pe coperta numărului de revistă, Santa Claus, învelit într-o haină făcută din drapelul cu stelele pe fond roșu și purtând pantaloni cu dungile de pe același drapel.

Santa Claus, venit cu o sanie în tabăra unionistă, împarte daruri soldaților și ține în mână o marionetă, o păpușă care ar putea fi președintele Confedrației Sudului, Jefferson Davis! Sania e trasă de reni.

Originea personajului care avea să cucerească lumea este explicabilă în biografia desenatorului, Thomas Nast. Născut în Bavaria, dar ajuns în New York de copil, Nast a folosit în desenul său transpunerea legendei Sfântului Nicolae, dar și imaginea britanicului Father Christmas, deși în ilustrațiile primei ediții a cărții lui Charles Dickens, Colind de Crăciun, ”Tata Crăciun” are o haină lungă și verde.

Nast a vrut un personaj pur american, ca să transpună un mesaj tipic acelei perioade.

Nast era deja celebru în 1863 pentru caricaturile cu teme politice, iar până va desena al doilea ”Moș Crăciun/Santa Claus”, în 1881, tot pentru o copertă a Harper’s Weekely, a reușit să impună imagini păstrate și astăzi ca fiind clasice. Enumăr doar elefantul, ca simbol al Republicanilor, măgarul în piele de leu, ca simbol al ipocriților din politică.

În desenul din 1881, costumația Moșului este iarăși folosită ca un simbol, pipa este una din lut, cum foloseau coloniștii, semn al revenirii la valorile de bază ale Americii, calul este un cal troian politic, desaga este a unui militar, ca și sabia, simboluri ale uitării la care erau supuși eroii din război.

Thomas Nast a desenat în total 33 de reprezentări ale lui Santa Claus, de mare success, dacă ne gândim că l-a înlocuit pe marinarul olandez slăbănog, Sinterklaas, de la care derivă numele de Santa Claus, sau pe piticul proapăt bărbierit care ilustra felicitările din anii 1820.

La numai 62 de ani, pe 7 decembrie 1902, Thomas Nast moare de ”febră galbenă”, în Ecuador. Personajul care fusese initial un suport pentru mesaje politice devenise un ”bun” popular. În 1902, apare cartea ”Viața și aventurile lui Santa Claus”, a lui Frank Baum, în care se pun bazele tuturor stereotipiilor legate de acest moș simpatic: zece reni trag la sanie, elfi ajută la făcut și împachetat jucării, celebrul râs, ”Ho, ho, Ho!” și, mai ales, decizia de a-l face nemuritor.