Talibanii au pus mâna pe palatul prezidențial din Kabul, completând campania fulger prin Afganistan. Președintele Ashraf Ghani a fugit rușinat. „Ne-au legat mâinile la spate și au vândut țara”, a scris ministrul apărării Bismillah Khan Mohammadi. „Blestemă-l pe Ghani și banda lui”. Între timp, are loc o tragedie umanitară. Talibanii îi execută pe cei care au lucrat cu Statele Unite și ar fi violat membrii ai familiile lor.

Talibanii vor putea revendica victoria astăzi, dar pentru Afganistan reprezintă mai puțin decât un capitol dintr-o istorie sângeroasă, scrie Michael Rubin, membru senior la American Enterprise Institute, unde este specializat în Iran, Turcia și Orientul Mijlociu.

În Washington, jocul de-a cine-i de vină este în curs. Președintele Joe Biden a dat vina pe predecesorul său, președintele Donald Trump, și acordul de pace cu talibanii care a stabilit un termen pentru retragerea americanilor. Acordul din epoca Trump a fost prost conceput, dar scuzele lui Biden sunt nerealiste din trei motive.

În primul rând, talibanii nu au respectat acordul și l-au anulat. În al doilea rând, termenul limită pentru retragerea americanilor a trecut în urmă cu câteva luni și, nu în cele din urmă, Biden nu a respectat alte acorduri din epoca Trump. Cum ar fi cel referitor la frontieră și conducta Keystone XL, astfel încât noțiunea că Trump le-ar fi legat mâinile a fost o prostie.

Acestea fiind spuse, în timp ce steagul Emiratului Islamic flutură acum peste palatul prezidențial din Kabul, victoria talibanilor nu este sfârșitul poveștii. Furtuna talibanilor este mai puțin o măsură a popularității lor și mai mult rezultatul sprijinului și impulsului pakistanez: afganii se luptă rar până la moarte, dar în schimb defectează către partea puternică. Proiecția dată de Joe Biden, atât a slăbiciunii, cât și a insuficienței a fost un cadou pentru liderii talibani care doreau să-i influențeze pe guvernatorii provinciali să se îndepărteze de fostul guvern în schimbul vieții lor.

Cu toate acestea, talibanii nu sunt atât de puternici pe cât ar putea părea

În martie 2000, am vizitat Emiratul Islamic al talibanilor. La acea vreme, talibanii controlau nouăzeci la sută din țară. Ei au făcut presiuni asupra Washingtonului pentru a-i recunoaște. Pakistan, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au susținut că „nu erau mai extremiști decât Arabia Saudită”. Am condus prin Pasul Khyber din Peshawar, Pakistan și apoi am vizitat Jalalabad, Kabul, Ghazni și Kandahar. În fiecare oraș, afganii au spus că securitatea pe care talibanii o promiseră atunci când au sosit inițial a dispărut rapid, în timp ce talibanii înșiși au început să-i jefuiască pe oameni.

În timp ce unii progresiști, izolaționiști și alți critici ai politicii externe tradiționale americane spun că administrația Reagan a creat talibanii, aceasta este o prostie anacronică: Statele Unite au sprijinit mujahidinii precum Ahmad Shah Masood și alții care au devenit nucleul Alianței Nordului care a luptat cu talibanii.

Talibanii înșiși s-au format în 1994. Este corect să critici Reagan și Agenția Centrală de Informații (CIA) cu privire la alte chestiuni, dar niciunul nu i-a înarmat pe cei care erau la grădiniță atunci când sovieticii au invadat Afganistanul.

În această perioadă, Alianța Nordului a rezistat. Mulți au tranzitat granița cu Tadjikistan, care era printre puținele deschise pentru ei. În 1997, vizitasem și Mazar-i-Sharif, aflat la acea vreme sub controlul lui Abdul Rashid Dostum. Apoi, intrasem de la Termez, Uzbekistan, care era ruta prin care Uzbekistan și Turcia au sprijinit grupările de luptă.

Fiecare dintre vecinii Afganistanului, cu excepția Pakistanului, se tem de talibani

Așteptați-vă ca fiecare să sponsorizeze în următoarele câteva săptămâni miliții și warlords care vor încerca să pună mâna pe teritoriul de-a lungul frontierei pentru a acționa ca un tampon. Cu siguranță, Rusia va ajuta fostele republici sovietice care se învecinează cu Afganistanul, deoarece Rusia se teme de radicalizare în rândul populației sale musulmane în creștere.

Deoarece talibanii s-au bazat mai mult pe impuls decât pe pricepere militară, aceasta înseamnă că în curând ar putea pierde unele provincii periferice. Herat, de exemplu, este persană din punct de vedere cultural și, într-adevăr, a făcut cândva parte din Iran. Dacă Republica Islamică face un efort concertat pentru a pune acolo mâna pe putere, probabil că va reuși. De asemenea, ei pot extinde controlul asupra Farah și Nimruz, celelalte provincii cu care au graniță. Același lucru este valabil și pentru regiunea Badakhshan din nord-estul Afganistanului care se învecinează cu Tadjikistanul.

Pe măsură ce vecinii Afganistanului devin activi și sponsorizează noi împuterniciți, ar putea dura un an sau doi de lupte cu intensitate redusă cu talibanii înainte ca aceștia să își stabilească propriile zone de influență și să împartă din nou Afganistanul așa cum a fost în timpul războiului civil din anii '90.

Cea mai relaxată țară este Turcia

Recep Tayyip Erdoğan nu a făcut niciun secret că nu are nicio problemă ideologică cu platforma extremistă a talibanilor. Turcia pre-Erdoğan a ajutat la susținerea turcismului unor lideri din nordul Afganistanului și le-au oferit sprijin medical și logistic prin Uzbekistan și Turkmenistan. Nu este clar dacă Erdoğan va permite ca acest lucru să continue, deși este mai probabil că va încerca să joace în ambele părți cu un avantaj comercial maxim.

În ceea ce privește Pakistanul, astăzi este într-o poziție dominantă, dar s-ar putea să nu reziste. Talibanii au fost în 1994 o mișcare indigenă pe care agenția pakistaneză de servicii de informații (ISI) a cooptat-o. ISI a făcut acest lucru deoarece fostul lor împuternicit, Gulbuddin Hekmatyar, era extrem de nepopular și astfel talibanii, cel puțin inițial, erau o opțiune mai bună.

Dar talibanii sunt veri ideologici ai Tehrik-i-Taliban Pakistan, care este responsabil pentru moartea a mii de soldați și civili pakistanezi. Fiecare țară care a susținut jihadismul doar pentru export a suferit o pierdere, iar Pakistanul nu va fi imun. Sfârșitul prezenței americane înseamnă, de asemenea, că nu există o forță acolo pentru a împiedica afganii anti-talibani să ia pe cont propriu o campanie de insurgență și terorism în patria pakistaneză. Într-adevăr, afganii cu care am vorbit de-a lungul anilor au promis că vor face acest lucru.

Pe scurt, talibanii ar putea revendica victoria astăzi, dar, pentru Afganistan, ei reprezintă mai puțin decât un capitol dintr-o istorie sângeroasă. Pregătiți-vă pentru următoarea fază a războiului civil afgan.