Pentru mine, Calea Victoriei este artera din mijlocul Bucureştilor pe unde, la 8 ocotombrie 1878, mărşăluia învingătoare Armata Română, întoarsă acoperită de glorie de la Plevna, Griviţa, Rahova, Smârdan sau Vidin.

Atunci, de altfel, vechiul drum Podul Mogoşoaiei a şi primit denunmirea de Calea Victoriei. Pe Calea Victoriei, parada de atunci celebra victoria asupra Imperiului Otoman şi consfinţea cucerirea prin puterea armelor a Independenţei de stat a României.

În zilele noastre, pe Calea Victoriei au loc altfel de parade. Bunăoară sâmbătă, are loc un marş al organizaţiei „Accept”. N-am înţeles exact victoria cui şi mai ales asupra cui se celebrează, dar cert este că se întâmplă.

Aş vrea să fim lămuriţi din capul locului. Îl admir pe cetăţeanul Florin Buhuceanu, directorul de advocacy al organizației „ACCEPT”, pentru felul în care se bate cu autorităţile ca să impună voinţa membrilor asociaţiei din care face parte şi care este cea mai mare organizaţie LGBTQ din România.

Iniţial, Primăria Capitalei nu a fost de acord cu desfăşurarea marşului pe Calea Victoriei, pe motiv că, printr-o decizie a CLMB, în week-end Calea Victoriei devine pietonală. Deci, destinată tuturor bucureştenilor şi celor în trecere prin capitală, să se plimbe în voie, fără să fie agresaţi de maşini.

În timpul unei conferinţe de presă ţinută ad-hoc pe trotuarul din faţa sediului Primăriei Capitalei, unde se desfăşura un protest al membrilor asociaţiei „Accept”, pentru că nu erau lăsaţi să defileze pe Calea Victoriei, Florin Buhuceanu a declarat răspicat: „ Marşul ‘Bucharest PRIDE’ se va desfăşura la ora stabilită şi la locul stabilit, în ciuda refuzului administrativ al Primăriei”.

Iar demersul său a avut succes. Chiar dacă era în concediu, primarul general Nicuşor Dan a găsit un moment liber să semneze aprobarea pentru marş pe Calea Victoriei, încălcând decizia Consiliului local. Dar o dată nu se pune.

A doua mare problemă cu marşul organizaţiei „Accept” a fost numărul de participanţi. Starea de urgenţă în care se află România, nu permite adunări mai mari de 500 de persoane. Şi pe această temă, cetăţeanul Florin Buhuceanu a fost extrem de categoric şi, aş spune, chiar neînfricat, afirmând în timpul unui interviu pentru TFI că: „Nu credem că legea e dreaptă și ne vom purta în consecință. Ne așteptăm la o participare de ordinul miilor de persoane. (…) O reducere a unei întâlniri publice de tip marș la proporțiile unei nunți, botez, comemorare de familie nu poate să reziste în fața realității”.

Iar lupta cetăţeanului Florin Buhuceanu pentru membrii organizaţiei din care face parte, a dat din nou roade. Vor participa mai mult de 500 de persoane, fără ca jandarmii să-i calce în picioare, să-i lovească cu pulanele sau să-i cocoşeze cu amenzile, aşa cum făceau cu cei 15-20 de inconştienţi care, la Vama Veche, încingeau hore pe plajă, punând grav în pericol sănătatea publică şi facilitând răspândirea cu repeziciune a virusului.

Aşadar, tradiţie care trebuie musai respectată, chiar dacă se mai încalcă pe ici, pe colo, legea.  Şi dacă tot veni vorba de tradiţii. Pelerinajul la Iaşi, la moaştele Sfintei Parascheva, o fi vreo tradiţie? Eu cred că da! Poate fi ea redusă la participarea a numai 500 de persoane, indiferent în ce fel de situaţie se va afla atunci România? Eu cred că nu! Pentru că: „Nu credem că legea e dreaptă și ne vom purta în consecință. Ne așteptăm la o participare de ordinul miilor de persoane. (…) O reducere a unei întâlniri publice de tip marș la proporțiile unei nunți, botez, comemorare de familie nu poate să reziste în fața realității”.

Dar pelerinajul în ziua de Sfântul Andrei, la Peştera din Dobrogea, unde a popopsit cel care ne-a creştinat şi unde astăzi se află Mănăstirea Sfântul Andrei, este o tradiţie? Eu cred că da! Deci, în orice stare s-o afla atunci România, ea trebuie să se desfăşoare. Poate fi ea redusă la participarea a maximum 500 de persoane? Desigur, nu! Pentru că: „Nu credem că legea e dreaptă și ne vom purta în consecință. Ne așteptăm la o participare de ordinul miilor de persoane. (…) O reducere a unei întâlniri publice de tip marș la proporțiile unei nunți, botez, comemorare de familie nu poate să reziste în fața realității”.

Dar Tângul de Crăciun este o tradiţie? Eu cred că da! Trebuie el să se ţină, indiferent de ce va decreta Guvernul ca măsuri de restricţie? Desigur! Pentru că: „Nu credem că legea e dreaptă și ne vom purta în consecință. Ne așteptăm la o participare de ordinul miilor de persoane. (…) O reducere a unei întâlniri publice de tip marș la proporțiile unei nunți, botez, comemorare de familie nu poate să reziste în fața realității”.

Aşa că tare sunt curios să văd cum vor îndrăzni şi cu ce argumente, pârnăiaşul de Câţu sau beţivul de Orban, care dintre ei o fi atunci premier, secondaţi de eternul Arafat, să interzică sau să limiteze, aşa cum au făcut anul trecut, participarea românilor la aceste evenimente.

Pentru că, şi noi avem dreptul să: „Nu credem că legea e dreaptă și ne vom purta în consecință. Ne așteptăm la o participare de ordinul miilor de persoane. (…) O reducere a unei întâlniri publice de tip marș la proporțiile unei nunți, botez, comemorare de familie nu poate să reziste în fața realității”.

Să vedem dacă vă-mpinge dracu’ să vă puneţi cu realitatea.

La Mănăstirea Nicula, cu hramul Sfânta Maria, a început deja tradiţionalul pelerinaj de Sfânta Maria Mare, la care participă mii de persoane. Realitatea!