O teorie geologică de ultim moment susține că că Islanda este vârful unui vast continent scufundat, în fapt ceea ce a mai rămas din fostul supercontinent numit de experți „Pangea”.

Experții de la Universitatea din Durham care au elaborat această teorie revoluționară consideră că continentul scufundat „Icelandia” ar fi putut acoperi aproximativ 372.000 de kilometri pătrați din Groenlanda până în Europa. E, însă, cu putință ca zonele adiacente din vestul Marii Britanii să fi fost și ele incluse în „Icelandia”, ceea ce înseamnă că supercontinentul acoperea aproximativ peste 621 000 de kilometri pătrați.

Teoria care schimbă totul

Teoria „Icelandia” răspunde întrebărilor experților atât cu privire la alcătuirea plăcii care stă la baza Atlanticului de Nord, cât și asupra modului în care s-au format insulele vulcanice precum Islanda.

Potrivit echipei, o astfel de placă tectonică necunoscută anterior ar putea conține, de asemenea, resurse minerale și de hidrocarburi neexploatate.

Formarea Pangea în urmă cu 335 de milioane de ani a făcut ca masele terestre ale Pământului să se reunească pentru a forma un supercontinent cu o suprafață de aproximativ 57,83 milioane de mile pătrate.

Despărțirea sa treptată - care a durat aproximativ de la 175 până la 50 de milioane de ani în urmă - a dus la deschiderea Atlanticului și a condus la distribuția continentală pe care o vedem astăzi.

„Până în prezent, Islanda i-a nedumerit pe geologi, deoarece teoriile existente până acum nu erau susținute de date geologice multiple”, a explicat geofizicianul Gillian Foulger de la Universitatea Durham.

„De exemplu, scoarța sub Islanda are o grosime de peste 40 de kilometri - de șapte ori mai groasă decât scoarța oceanică normală. Acest lucru pur și simplu nu a putut fi explicat. Cu toate acestea, când am analizat posibilitatea ca această crustă groasă să fie continentală, datele noastre au căpătat brusc sens. Acest lucru ne-a făcut imediat să ne dăm seama că regiunea continentală era mult mai mare decât Islanda însăși - că există un continent ascuns sub mare. E nevoie de o muncă fantastică de pentru a demonstra existența Icelandiei, dar această muncă va deschide o viziune complet nouă asupra geologiei.

„Ceva similar s-ar fi putut întâmpla în multe alte locuri. Am putea vedea în cele din urmă hărți ale oceanelor și mărilor noastre redesenate pe măsură ce înțelegem ce s-a întâmplat.

Teoria geologică ar putea produce mari schimbări în relațiile internaționale

Oricât ar părea de bizar, descoperirea cercetătorilor are implicații juridice și politice semnificative.

Conform legislației ONU, statele de coastă pot revendica drepturi exclusive asupra resurselor minerale ale fundului de mare din apropiere, dacă cercetătorii demonstrează că această zonă este o extensie scufundată a masei continentale.

„Țările din întreaga lume cheltuiesc resurse enorme pentru desfășurarea cercetărilor geologice submarine pentru a-și identifica platourile continentale și a revendica drepturile exclusive asupra rezervelor miner5ale care se află acolo”, a declarat Philip Steinberg, geograful Universității Durham.

Acest lucru, a adăugat el, „poate avea un impact de amploare pentru țările care încearcă să determine ce zonă a fundului mării sunt rezerva lor exclusivă și ce zone urmează să fie guvernate de Autoritatea Internațională pentru Fondul Mării ca„ moștenire comună a omenirii ”, scrie ziarul britanixc Daily Mail.