Ori de câte ori se petrece un eveniment de o gravitate excepţională, aşa cum este cel de la Arad, întotdeauna anchetatorii, pe lângă ipotezele clare, alcătuite pe baza probelor culese de la faţa locului şi din restul investigaţiilor făcute pe teren sau din interogarea celor care au legătură cu cazul, se mai alcătuieşte şi o ipoteză numită, mai în glumă, mai în serios, „ipoteza fantezistă”.

O ipoteză care pare greu de crezut şi, şi mai greu de realizat. Anchetatorii însă nu o exclud din start. Desigur, este vorba despre o „ipoteză fantezistă” care se bazează totuşi şi pe nişte lucuri şi fapte concrete, palpabile. Nu este numai o simplă fantezie. Ci un mod mai aparte de a analiza elementele pe care sunt construite celelalte ipoteze cu grad mult mai ridicat de credibilitate. În plus, există destule cazuri în care, această vaiantă, greu de crezut la începutul cercetărilor, s-a dovedit a fi cea reală şi a dus la rezolvarea cazului.

Explozia de la Arad nu face excepţie de la această regulă. Pe surse, am flat că există o astfel de ipoteză. Incredibilă la prima vedere. Dar care totuşi se bazează pe câteva elemente concrete.

Era sigur cineva în maşina explodată?

Sigur că încă de la început, acest enunţ poate stârni zâmbete. Există probe ADN, există martori care l-au văzut pe Ioan Crişan urcând în maşină. Există şi o expertiză medico-legală. Mai nou, un ziar local din Arad, aruncă pe piaţă o ştire bombă, menită să sporească dramatismul acestei întâmplări tragice. Ioan Crişan nu a murit din cauza exploziei de sub scaun, ci a ars de viu, încercând să scape din maşină. Explozia l-a aruncat cu scaunul şoferului cu tot pe bancheta din spate, iar victima încearcă să ajungă la deschizătorul acelei uşi să se salveze, dar nu mai reuşeşte. O cuprind flăcările care se înalţă tot de sub scaunul şoferului, adică de acolo de unde a fost amplasată bomba. Jurnaliştii de la aradon.ro, care aruncă pe piaţă informaţia, susţin că au şi primit de la un cititor de-al lor un filmuleţ, în care se vede toată această scenă, dar că nu-l pot difuza pentru că este groaznic.

Tocmai plecând de aici, de la această informaţie, care după părerea mea este o diversiune, ar trebui să ne aplecăm mai mult asupra „ipotezei fanteziste”, care nu mai este chiar atât de fantezistă. Că „informaţia” aceasta a fost „servită” celor de ziarul local, este limpede. Aceştia scriu că un trecător a filmat scena cu arsul de viu, chiar când s-a declanşat explozia. Şi că - atenţie acum – în ciuda faptului că un cetăţean care se afla în apropiere a încercat să intervină cu un extinctor, nu a avut succes. „Un cetăţean din zonă cu extictor”?

Oare să nu fi aflat jurnaliştii locali, după aproape două săptămâni de la eveniment, după ce acele imagini din parcare cu explozia au fost analizate pe toate părţile de către toată mass-media, că omul care sare cu extinctorul nu este un simplu trecător, ci chiar patronul cafenelei şi unul dintre cei cu care victima îşi băuse cafeaua cu câteva minute înainte ca maşina să-i sară în aer? Sau pur şi simplu textul pe care l-au primit pentru difuzare nu făcea această precizare, iar ei habar nu au de caz. L-au publicat, cum l-au primit.

În al doilea rând. Pe imaginile despre care am spus că au fost analizate pe toate părţile, nu se vede niciun cetăţean filmând nici cu telefonul, nici cu nimic altceva, imediat după ce se produce deflagraţia. Există, este drept, câţiva indivizi suspecţi, care, teoretic cel puţin, nu aveau ce căuta la acea oră în acel loc. Dar niciunul nu filmează nimic. Diversiunea asta, cum spuneam, ar trebui să ne facă să ne aplecăm mai puţin neîncrezători asupra acestei ipoteze care deocamdată rămâne „fantezistă”.

O crescătorie de peşte păguboasă

Să începem că începutul. Ioan Crişan era un om de afaceri. Afacerea lui era una de care orice pescar, ca să nu mai vorbesc despre prorpietarii de ferme piscicole, ar râde cu lacrimi. Creştea somn african. Să fim bine înţeleşi. Nu trebuie să ai legătură cu vreo mafie din Africa să faci rost de somni africani. Este o specie bine adaptată şi la noi, dar a cărei valoare economică este aproape zero. Nu creşte mare, mănâncă mult şi distruge şi celelalte specii de peşti din baltă. Carnea lui nu este cerută nici în magazine, nici în restaurante. Atunci, de ce să fi ţinut Ioan Crişan o fermă care din start era păguboasă? De altfel, singura din Europa de Est care creşte astfel de specie de peşte.

Să ne reamintim că firma omului de afaceri avea datorii către furnizori. Unii îl dăduseră în judecată şi obţinuseră executarea silită, care totuşi nu s-a făcut. Sumele pentru care era urmărit erau mici, de ordinul câtorva milioane de lei vechi. Deci, de ce ţinea, totuşi, Ioan Suciu, în continuare, o fermă piscicolă păguboasă, care îi aducea creditorii însoţiţi de portărei la uşă? Să ne reamintim în acelaşi timp că, totuşi, această firmă păguboasă care nu era capabilă să-şi plătească furnizorii, (pe vremea aceea nu avea şi firma de transport) băgase în seiful din casa lui Ioan Crişan mai bine de 100.000 de euro. Bani care i-au fost furaţi cu seif cu tot. Iar Ioan Crişan nu a depus plângere.

Putem trage o primă concluzie. Firma de crescut peşti care nu se vând nicăieri, era doar o acoperire. Altele erau afacerile în care era vârât Crişan. Iar în zonă, se fac două afaceri ilegale extrem de profitabile: trafic de ţigări şi trafic de droguri.

Traficul de ţigări

Pare la prima vedere că Ioan Crişan era amestecat în traficul de ţigări. Mai ales de când devenise şi proprietarul unei firme de transport internaţional. Este cunoscut faptul că ţigările de contrabandă intră în Arad pe la vamă cu camioanele, fără ca nimeni să le conroleze. De altfel, scannerele cumpărate cu bani grei destinate securizării frontierei şi scanării TIR-urilor care trec prin ea, nu mai funcţionează niciunul demult. Au fost distruse, cu ani în urmă, chiar de lucrătorii vamali.

De traficul de ţigări, pe Ioan Crişan îl mai leagă şi faptul că, de curând, poliţia a reuşit să identifice un TIR plin cu ţigări de contrabandă. Numai că şoferul a reuşit să fugă. Surse din anchetă spun că TIR-ul cu pricina ar fi fost dus în curtea omului de afaceri Crişan. Poliţiştii s-au grăbit să dezmintă asta, după ce maşina lui Crişan a fost aruncată în aer.

Oprirea acestui TIR, din atâtea care trec prin vamă fără să le întrebe nimeni nimic, arată, după părerea noastră, că la nivelul înalt al traficului cu țigări, s-a produs un declic.

Să nu uităm că trafic cu țigări se face în România de foarte multă vreme. Chiar de către organe ale statului, care ar trebui să-l combată. Vă amintiți de serialul „Ţigareta”. Atunci, totul a fost dat în vileag pentru că a existat o concurenţă între servicii. Care se pune bine cu noua stăpânire. Şi cine să se pună? Acela care aducea primul mai mulţi bani negri. Aşa s-a trezit SPP-ul, care avea deja aranjat transportul de ţigări de contrabandă cu avionul pe Otopeni Militar, că şi-o primeşte la gioale de la SRI. Care a făcut ca un fotbalist, ultim apărător, cu un adversar scăpat pe contraatac. Trece mingea, dar nu trece omul, chiar riscând un cartonaş roşu. Dar se evită golul.

Acum, în România s-a schimbat stăpânirea. Şi este posibil ca să existe o bătălie, aşa cum era pe vremea CDR, între cei care aduc bani la noii stăpâni, pentru a fi protejaţi de aceştia. Oprirea şi confiscarea camionului cu ţigări de contrabandă, poate fi un avertisment dat de noua grupare către cea veche de contrabandişti, că are de partea ei organele statului. Adversarii nu au înţeles şi a urmat al doilea semnal: aruncarea în aer a maşinii cu unul dintre oamenii din reţea. Adică, pot mai mult.

Iar ferma de peşti fără valoare, aflată în afara Aradului şi destul de greu de ajuns la ea, ar fi putut fi o ascunzătoare bună pentru TIR-urile cu ţigări de contrabandă, de unde să se distribuie marfa către vânzători. Aşa numitele „săgeţi”.

Totuşi, nu pare să fie vizat, în acest caz, traficul de ţigări. Pentru că în zilele următoare atentatului, în piaţa din Arad, vânzătorii ambulanţi continuau să ofere spre vânzare ţigări de contrabandă. Chiar cu reducere dacă se cumpăra o cantitate mai mare. Ori, dacă ar fi fost vizat traficul de ţigări, cu siguranţă că măcar pentru un timp s-ar fi oprit vânzarea. Aşa cum s-a întâmplat în 1999, când la Constanţa a fost descoperită o insulă a contrabandiştilor, unde-şi depozitau ţigările BT din Bulgaria, dar şi epava Fu-Xia, tixită şi ea cu ţigări care aşteptau să fie duse la ţărm. O vreme, pe la chioşcuri, nu s-au mai găsit BT, până ce contrabandiştii au găsit alte rute.

Traficul de droguri

Traficul de droguri şi vânzarea stupefiantelor nu se face chiar aşa la vedere, ca traficul de ţigări. Să ne reamintim însă că la Cosntanţa, de curând, a fost identificată şi apoi, în cooperare cu alte poliţii naţionale europene, a fost capturată una dintre cele mai importante cantităţi de stupefiante din ultimul deceniu. Evident că această captură nu s-a făcut la întâmplare. Că s-a desfăşurat o muncă informativă intensă. O documentare pe teren. Filare. Identificarea celor care primeau marfa etc. Pentru o astfel de muncă, este nevoie de informatori. Nu numai de agenţi sub acoperire. Ci şi de informatori din rândul traficanţilor. Ioan Crişan avea reputaţia nu numai de ţepar, ci şi de informator. De „sifon”, cum se spune în jargon.

Revenim la ferma de peşte. Este un loc ideal unde să fie ascunse stupefiantele. Mai ales că are şi un puţ cu apă termală. În cazul unei razii, apa termală ar fi făcut să dispară imediat stupefiantele. Iar venirea raziei, chiar dacă nu ar fi fost dezvăluită de către cineva din interiorul poliţiei, ar fi fost observată uşor de pe drumul pustiu care leagă ferma de Arad.

 Argumente pentru „ipoteza fantezistă”

Aruncarea în aer a maşinii lui Crişan a fost comisă de către nişte profesionişti bine instruiţi, care nu au dat greş şi care cu siguranţă nu vor fi identificaţi niciodată. Desigur, s-a vrut a fi un exemplu, pentru că nu au fost avariate alte maşini din preajmă sau răniţi alţi oameni. Ci să se ştie clar că Ioan Crişan a fost ţinta. Iar dozarea explozibilului s-a făcut cu mare acurateţe şi profesionalism.

Există varianta ca traficanţi păgubiţi de „sifonarea” lui Ioan Crişan să se fi răzbunat. Crunt, la vedere, ca un avertisment pentru cei care vor mai face ca el.

Dar este foarte posibil ca înainte ca maşina să explodeze, Crişan să dispară din ea. De ce? Pentru că este un martor extrem de important, ori chiar poate fi folosit şi în alte operaţiuni de către serviciile speciale. Să nu uităm că nu este vorba numai de cele româneşti care se ocupă cu combaterea traficului internaţional de droguri. Pare din filme, dar în urma exploziei, pe care am văzut-o cu toţii, Crişan a devenit o „umbră”. Dacă trăieşte, este un om căruia i se poate atribui orice fel de identitate şi legenda oricum.

Iată câteva argumente: 1. Victima a fost identificată după ADN. Evident că exista ADN în maşina cu care umbla Crişan. După nimic altceva. Cadavrul calcinat nu a permis identificarea şi după alte semne particulare. Nu seamănă cu cazul „Hexi Pharma”, din 2017, când Dan Condrea s-a sinucis aşa de tare încât nu i s-a mai cunoscut faţa şi nu a mai putut fi identificat decât după ADN, deşi nu fusese decât un accident de maşină? 2. Discreţia totală în care se defăşoară funerariile. Văduva spune că a angajat două firme de pază, pentru ca amanta să nu poată participa şi ea. Era nevoie totuşi de două firme de pază pentru a alunga o biată femeie? Şi de ce trebuie păzite toate intrările? Şi nu este primit nimeni străin?

Nu seamănă cu cazul „Dinu Patriciu”, când la înmormântare totul a fost păzit straşnic de agenţi solizi, iar acum cavoul zace în paragină şi nici un procuror nu s-a gândit să ia totuşi o probă ADN de la ce se află înmormântat acolo? 3. Prezenţa unor suspecţi în zonă, care păreau că supraveghează ceva. 4. Nefuncţionarea camerelor de supraveghere, cu excepţia celei care întregistrează explozia, cameră care însă este mascată de maşinile din faţa ei. Din maşina care explodează nu se vede decât botul. Ce se petrece în spate, nu se vede. 5.

Prezenţa în imediata apropiere a unor autovehicule rămase întregi, dar şi a blocurilor de locuinţe, unde eventual Crişan ar fi putut dispărea înainte de producerea deflagraţiei, îndrumat şi supravegheat de suspecţii aflaţi în zonă. 6. Dispariţia amantei, care cu siguranţă că ştie foarte multe. 6. Ioan Crişan a încercat să crească şi nişte crocodili la fermă. A renunţat. De ce oare? Crocodilii pot fi nişte fiinţe care fac să dispară în câteva minute martori incomozi sau adversari. Că o fermă de crocodili, este la fel de rentabilă la noi, ca una de somn african.

Ceea ce v-am enunţat aici este, fără discuţie, ultima dintre ipotezele care trebuie luată în calcul. Au prioritate cele mult mai credibile. Dar nu poate fi cu totul incredibilă şi ipoteza că un serviciu special de la noi, sau poate în colaborare cu unul străin, au nevoie de Crişan viu, iar cei pe care-i urmăresc să creadă că este mort.

La nivelul sumelor care se învârt în acest tip de contrabandă, orice este posibil.