Violențele BLM vs asaltul de la Capitoliu. Cum se împarte extremismul în „bun” și „rău”

Violențele BLM vs asaltul de la Capitoliu. Cum se împarte extremismul în „bun” și „rău”

O comparație între revoltele Black Lives Matter și asaltul de la Capitoliu arată cât de partizană și chiar extremistă a devenit conducerea militară a SUA. NationalInterest explică, într-o analiză, care este în acest moment marea problemă a Pentagonului.

Conducerea militară americană susține că mulți angajați se întreabă de ce violențele din 2020, alimentate de Black Lives Matter, nu sunt privite de superiorii lor la fel ca revolta de la Capitoliu, din ianuarie.

„Asta se întâmplă în fiecare eșalon cu care vorbim”, afirmă Ramón Colón-López, un înalt responsabil militar. Explicând că, în timp ce evenimentele de la Capitoliu sunt comentate și azi, lumea pare să fi uitat ce se întămpla anul trecut în Seattle, după moartea lui George Floyd.Tribunalul federal Nakamura din Seattle a fost luat cu asalt vara trecută.

Protestatarii au intrat în clădire, au ars un steag american și au mânjit cu grafitti interiorul și exteriorul. „Deși au existat multe cazuri similare în toată țara, ale unor agitatori BLM, cea mai importantă sarcină ca militarii să înțeleagă diferența dintre Seattle și Washington DC”, a spus Colón-López.

Ne puteți urmări și pe Google News

Dar, subliniază publicația americană, pare că Pentagonului îi pasă de violență doar atunci când se întâmplă în ograda sa. Din această perspectivă, puțini dintre cei care au participat la revoltele BLM pot fi considerați extremiști. Asta în timp ce fiecare individ care a intrat în Capitoliu este din start etichetat drept ”extremist”.

Ce înseamnă educația „extremistă”?

Un filmuleț prezentat soldaților de Armată îi compară pe cei din mișcarea Proud Boys, susținătoare a lui Trump, cu Waffen-SS. Diapozitivele Marinei, obținute de Breitbart News, asociază extremismul cu incorectitudinea politică și cu alte concepte pe care Stânga le atribuie exclusiv Dreptei. Marinarii mai sunt informați că, deși sunt membri ai unei instituții „non-politice” nu este partizanat politic să susțină BLM, purtând uniformă.

Recapitulînd ce s-a întîmplat în 2020, să amintim că valurile nocturne de violență au atins apogeul la începutul lunii iunie, când protestatarii au dat tot foc la aproape tot ce au întâlnit în oraș.

Prin fumul gros și negru, steagurile americane au fost scoase din clădiri, iar indicatoarele rutiere au devenit combustibil pentru focurile aprinse pe străzile orașului. Gazele lacrimogene și grenadele au împrăștiat miile de protestatari doar cât să-i ajute să se regrupeze.

Cel puțin 150 de ofițeri locali și federali au fost răniți în prima săptămână de proteste din DC.  Dar, la Washington și nu doar aici, trupele Gărzii Naționale s-au solidarizat și chiar au îngenuncheat în fața agitatorilor. Liderii Gărzii Naționale nu au crezut că ar trebui să-i pedepsească pe soldați pentru că au îngenuncheat și, astfel, au dat liber la activități de partizanat, chiar în uniformă.

Revoltele au dus în cele din urmă la mai multe decese și zeci de răniți la nivel național. Până la sfârșitul lui 2020, industria asigurărilor din SUA privea la cele la 2 miliarde de dolari plătite pentru vandalism și jafuri, revoltele BLM devenind printre cele mai distructive din istoria americană.

Presupunînd că este adevărat, așa cum a spus Colón-López, că doar un mic număr de oameni din mulțimea de protestatari poartă vina pentru haosul de anul trecut, misterul se adâncește.

De ce negocierea cu aceste persoane nu este una dintre cele mai înalte priorități de securitate națională?

La urma urmei, fundația națională BLM a adunat mai mult de 90 de milioane de dolari în 2020. Grupuri afiliate, precum Minnesota Freedom Fund, și-au văzut donațiile crescând odată cu creșterea mișcării BLM. Printre cei salvați de organizație se numără un infractor sexual, acuzat de violarea unei fetițe de opt ani, un suspect care a tras în poliție.

Comparați aceste fapte cu mulțimea care a participat la revolta de la Capitoliu.

Nicio persoană nu a intrat în clădire cu ​​o armă de foc. Majoritatea acuzațiilor legate de incident sunt pentru comportament dezordonat. Singurul caz de omucidere care implica moartea ofițerului de poliție al Capitolului Brian Sicknick s-a destrămat. Până și New York Times a renunțat la povestea cazului Sicknick din cauza lipsei de dovezi care să indice o crimă. Printre „extremiștii” care au roit pe holurile Capitoliului se numără pompieri, veterani, ofițeri de poliție, un înotător olimpic medaliat cu aur și proprietarul unei florării. Viața lor va fi probabil distrusă, iar Fondul pentru libertate din Minnesota Freedom Fund nu va mai fi acolo pentru a-i ajuta, așa cum au făcut-o pentru revoltații BLM.

Alămurile militare se ploconesc în fața unei ideologii

Concluzie: astăzi, alămurile militare se ploconesc în fața unei ideologii care dezonorează. De ce o fac este mai puțin important decât faptul că o fac deloc. Acest lucru ridică întrebări serioase pe care nimeni nu pare să vrea să le pună. Cum poate o armată să protejeze o țară când liderii ei consideră populația din care provin ca fiind rea și ca având nevoie de reeducare? Și cine și-ar da viața pentru asta? Acestea sunt „conversații foarte, foarte dure”, așa cum a spus Colón-López, pe care liderii militari nu vor să le întrețină, conchide NI.