Oricâte ar avra să reproșeze regimului Putin, rușii rămân fideli (în marea lor majoritate actualului conducător). Nu pentru că Vladimir Putin i-ar fi convins că guvernează pentru ei, ci dintr-o nevoie de un lider puternic care să nu dea socoteală decât lui Dumnezeu. Matteo Carnieletto de la cotidianul italian Il Giornale i-a luat un interviu de zenzație lui Nicolai Lilin, autorul cărţii „Putin, ultimul țar”.

 Interfonul nu funcționează. Și nici nu ar putea funcţiona, deoarece locul în care urmează să intrăm se află în afara timpului. Aici sunt luminile și umbrele Evului Mediu, dar și miile de contradicții ale lui Rasputin și ale marilor autori ruși. Există vechi icoane ortodoxe și Madone cu pistoale în mână şi-apoi cuțite cu mii de forme și lame ascuțite. Fiecare dintre ele are o poveste, însă trebuie să intri pentru a o afla. Trecem pragul și ne întâlnim cu Nicolai Lilin, autorul cărţii „Putin, ultimul țar”. Părăsim toamna umedă milaneză pentru a îmbrățișa frigul uscat siberian.

 

Dar să o luăm de la început. De la un bărbat fascinant, cel mai sfânt și cel mai păcătos dintre ruși: Rasputin. Este adevărat că acest „diavol sfânt” l-a cunoscut pe bunicul lui Putin și l-a binecuvântat?

N.L. Este una dintre poveştile pe care le spun Putin însuși și anturajul său. În primii ani ai ascensiunii sale, președintele rus a fost foarte priceput în a-şi crea o serie de legende - bazate totuşi pe povești adevărate - despre el și familia sa. Putin nu a inventat nimic. În viaţa sa există un adevărat epos. În Rusia, cei care îl iubesc și îl consideră „țar” povestesc des aceste legende. Chiar și în zilele noastre, Rasputin este considerat partea sinceră - întunecată, dar în același timp cea mai apropiată de Dumnezeu - a Rusiei. El este sufletul contradictoriu și ambiguu al spiritului rusesc: de origini umile, a reușit să intre în palatul țarului. Fără îndoială, a fost ambiguu. Dar era un adevărat rus.

 

Şi Putin este un rus adevărat?

N.L. Da, este, iar în carte povestesc despre metamorfozarea lui. În tinerețe și chiar în primii ani ai președinției sale, a vorbit deseori despre importarea modelului democrației occidentale în Rusia. Un proiect pe care l-a abandonat repede deoarece, ca un rus adevărat, a simțit acea particularitate a culturii noastre: nevoia de autoritarism. Un lucru care ne aduce înapoi la vremurile lui Ivan cel Groaznic: într-o dimineață, toți cei mai bogați oameni au pregătit o caravană uriaşă de sănii și s-au dus la mama micuțului Ivan cerându-i să-l pună în slujba lor și să-l numească țar. Oamenii își doreau un țar. Nu-şi imaginau alt țar pentru ei. După „epocile zbuciumate”, revine mereu modelul autoritar.

 

Cum aşa?

N.L. Pentru că suntem ortodocși. Am moștenit de la bizantini ideea că suntem „a Treia Romă” și că nu va mai exista a patra. Oamenii vor țarul, iar Putin a înțeles acest lucru şi s-a certat cu mulți prieteni din acest motiv. Există o poveste interesantă, dar nu am trecut-o în carte. Într-un interviu pe care i l-am luat, Serghei Pugaciov, „bancherul Kremlinului”, mi-a spus o anecdotă interesantă: Putin s-a dus într-o zi împreună cu Schröder la o mănăstire. Au fost întâmpinați de 50.000 de oameni, iar autoritățile locale au început să se teamă pentru siguranța președintelui și a oaspetelui său. Așa că au trimis echipe de poliție și ceea ce trebuia să fie o operațiune de securitate, a devenit un masacru: polițiștii au început să bată oamenii și multe persoane au avut de suferit. Putin i-a povestit aceast episod lui Pugachiov după care i-a spus: "Care democrație? Eram acolo. Oamenii au fost masacrați de poliție, după care au venit la mine să-mi sărute mâinile. Rușii vor un țar".