Poate că anosmia (pierdere patologică totală a simțului mirosului), fără să preceadă infecția cu Covid, ar fi o boală izbăvitoare pentru români. O dată cu anosmia, desigur, n-am mai simți mirosul putrid pe care îl exhală o mare parte din cei pe care viața, - să spunem așa -, i-a trimis în politică, dar și în postura de ”oameni publici”, care, într-un fel, sau în altul, încearcă și uneori reușesc să ne influențeze viața.
N-o spun cu răutate: încerc doar să-mi explic traiectoria acestor personaje, oameni ca și noi, de care pare că nu ne mai putem feri. Ca într-un coșmar din care nu ne putem trezi, suntem condamnați să-i vedem și să-i auzim în fiecare zi. Ceea ce înspăimântă la ei este perseverența cu care vor, mai cu talent, sau mai frust, să ne impună în mod speculativ minciunile lor primite pe foi de hîrtie, contra unei bune stipendieri. Pozând în politicieni, sau ”specialiști”, analiști, politologi, (cine în ziua de azi nu e ”specialist în comunicare”?, care din cei pe care îi vedem seară de seară la tv., nu face apel la ”cariera” sa în presă?), cohorte de tineri și tinere zâmbitoare și băieți suficienți, la vârste la care însăși experiența lor de viață este quasi-inexistentă, dar și alții ”ejusdem farinae”, ni se insinuează, parșiv în viață, pe toate canalele.
Este întristător să-i vezi pe așa-zișii politicieni cum ajung să fie supărați pe propriul popor, să-și certe conaționalii cu o furie organică, însoțindu-ți discursul agramat cu gesturi de amenințare, până la cele de furie oarbă: cum, adică ne permitem noi, ”pulimea” să vedem în creșterea pensiilor, sau în banii pentru copii, altceva decât populisme, de parcă și noi, ar trebui să ne gândim doar la alegeri, și la re-alegerea în funcții de baștan absolut, stăpân peste resursele țării?
De ce vedem puzderia de neamuri incapabile angajate în funcții cheie din instituțiile Statului? De ce vedem cum s-au raportat țările civilizate la pandemie? De descoperim că alții au rezolvat prin comunicare umană ceea ce guvernul nostru a încercat să rezolve prin forță, arestarea în spitale și amenzi? De ce vedem că alții au făcut testări în masă, iar primul nostru ministru ne spunea de la palatul Victoria că testarea în masă e o prostie? De ce observăm că din martie și până azi nu funcționează recoltarea de plasmă, chiar dacă s-au primit 18 aparate ca donație? Abia dacă ne uităm peste rapoartele Curții de Conturi înțelegem cum și de ce am ajuns în situația aceasta, catastrofală.
Pe de altă parte, tot capitalul electoral adus de Rareș Bogdan în asocierea sa de idei și principii politice cu Klaus Johannis, pare să se ducă pe apa sâmbetei. L-am văzut pe președinte pus la colț la conferința de presă pe motiv că Ludovic Orban cumpără cu bani și prin șantaj primarii PSD, forțându-i să se înregimenteze în PNL. Ce poate fi mai degradant pentru ce a mai rămas din liberali, decât să importe pe cei pe care Rareș Bogdan și Klaus Johannis îi consideră responsabili de dezastrul țării, cei din ”ciuma roșie”? De partea cealaltă, liderul de carton Ciolacu ar dori să nu vedem că PSD, n-a fost în stare să păstreze guvernarea, și, mai ales, n-a fost capabil să contracareze ”dictatura medicală”, pe care o dezavuează de ochii lumii, dictatură care n-a adus decât distrugerea capitalului românesc și nicidecum vreo infuzie de capital în economie, măsură pe care au adoptat-o alte state…