-Pe bărbat trebuie să pui mâna mai înainte să i se coacă mintea. Că după ce a apucat să simtă gustul cărnii, nu mai faci nimic cu el. crezi că taică-tău mai ajungea mielușelul care e astăzi, dacă nu îl luam din fașă ?

-Dar, mamă, tata avea 18 când te-a luat de nevastă, erau alte vremuri. Eu am 22 de ani, cum să mă mărit cu un copil ?

-Dar cine te pune, dragă, să faci din măritiș probleme de matematică? În viață, doi plus doi nu fac niciodată patru.

-Mamă, dar eu nu mai sunt fată mare. Știi prea bine ce am pățit și nu are rost să mai aduc vorba.

-Tocmai pentru că știu, te îndemn să-ți iei un bărbat care habar n-are ce înseamnă să fii fată mare. Dacă ține la proba cearceafului în noaptea nunții, îl pătezi cu sânge de găină încălzit la piept ca să nu se închege până își face bărbatul treaba.

-La toate te gândești tu mamă, numai să fie și tata de acord.

-Da cine crezi că îi cere lui socoteală? Dacă mă bizuiam eu pe judecată lui, azi nu mai aveai tată.

-Ce vrei să spui ?

-Lasă că nu mai are rost să scormonim morții. Ce trebuie să știi este că atunci când m-am măritat, te aveam deja în burtă și îmi trebuia rapid un bărbat.

Femeia s-a oprit din povestit, iar o umbră de tristețe i-a întunecat privirea. Parcă se vedea în urmă cu peste 20 de ani, fată săracă și gravidă, căutând liniștea unui cămin care să o accepte așa cum era.

Îl întâlnise pe Vasile în stația de autobuz care făcea legătura între oraș și satele învecinate. Părea un școlar cuminte și disciplinat, cu nota 10 la purtare și batistă curată în buzunar.

s-au căsătorit la nici o lună de când se cunoscuseră, iar Natalia s-a născut avându-l ca tată pe Vasile.

Fata își pierduse și ea virginitatea la o vârstă fragedă – la 17 ani- dar nu părea să-i pese prea mult. Terminase cu greu liceul, iar singurul motiv pentru care voia să meargă la facultate era acela de a-și găsi un soț.

-Uită-te după studenții la medicină, o sfătuise maică-sa. Doctorii întotdeauna sunt plini de bani.

Numai că povestea noastră se petrecea în vremuri în care fecioria și cumințenia fetelor erau zestrea cea mai de preț, iar Natalia pierduse demult aceste privilegii. Să nu mă înțelegeți greșit, studenții la medicină o adorau, dar venerația lor se sfârșea odată cu aducerea în discuție a subiectului privind căsătoria.

Natalia era o fată a plăcerilor interzise, nicidecum o viitoare nevastă. Așa se face că terminase facultatea, iar repartiția la post o primise într-un sat uitat de lume din Tulcea, urmând să-i învețe pe micii lipoveni limba română.

Încărcată de bagaje ce răspândeau un miros greu de mâncare, Natalia își luase rămas bun de la părinți, urcând în tren fără nicio tragere de inimă sau emoție.

Regreta, tardiv, notele mici din facultate, care o aruncaseră la coada clasamentului, obligând-o să accepte un post de profesor într-un loc despre care nu știa nimic.

-Dă-mi voie să te ajut, domniță.

De nicăieri, două brațe vânjoase i-au ridicat gențile încărcate cu mâncare de parcă ar fi fost umplute cu aripi de fluturi.

-Mulțumesc, a răspuns Natalia, fără să-l vadă pe voinicul politicos.

-Mi-a făcut plăcere să ajut o domnișoară frumoasă. Eu sunt Gelu.

Era o namilă de om, ce părea să care în spate pachete grele de mușchi, frumos rânduite pe un trup cu care natura nu fusese deloc zgârcită.

Avea niște ochi albaștri în care te pierdeai căutând cerul sau marea, dar în rest, era urât. Nasul butucănos și rotund arăta ca un mâner de ușă plasat deasupra unei buze de iepure, despicată pe mijloc, ce lăsa vederii doi dinți gălbejiți și distanțați ce emanau o duhoare puturoasă de baltă stătută.

Natalia s-a speriat de înfățișarea lui și se ruga ca nu cumva să rămână singură cu el în compartiment. Dar planurile acolo sus erau deja făcute, iar cei doi și-au ținut de urât până la capăt de linie.

Era cald, iar băiatul asuda ca și cum ar fi străbătut tot drumul în galop și cu trenul în spinare, înecând aerul din jur în aburii unei sudori cu miros puternic de hormoni scăpați din frâu.

-,, Dumnezeule, miroase ca un șobolan mort,, gândea Natalia.

Gelu, în schimb, era fascinat de frumusețea fetei, după nici o oră de la plecarea din gară, fiind chiar convins că o iubește sincer. Ajunși la destinație, era hătărât să o ceară de nevastă, pentru că o așa ocazie nu trebuia ratată pentru nimic în lume.

Așa că, în timp ce îi căra Nataliei bagajele pe peronul gării, Gelu i-a pus marea întrebare.

-Glumești, nu ?

-De ce aș glumi cu așa ceva ?

-Dar nici nu mă cunoști. Cum să vrei să te însori cu o necunoscută?

-Te iubesc și îți voi oferi o viață ca în povești dacă accepți să fii soția mea, insista Gelu. No-i avea eu școală ca tine, dar mă pricep să fac bani.

Natalia îl privea cu milă – dobitocul ăsta cu miros de balegă chiar crede că m-ar putea convinge vreodată să mă mărit cu el ?

-Dă-mi voie să-ți fac curte. Nu trebuie să mă refuzi acum, insista Gelu. Am avere mare, vei vedea.

Natalia a constatat că Gelu era așteptat în fața gării de o mașină condusă de un tânăr care a sărit să îl îmbrățișeze :

-Frățioare, mi-ai lipsit!

Cei doi s-au strâns la piept, sărutându-și unul altuia obrajii.

Băiatul cel tânăr era de o frumusețe atipică, ce contrasta teribil cu înfățișarea respingătoare a lui Gelu. Nu aveai cum să nu-l remarci. Natalia își lipise privirile de el și mai voia să coboare.

-Ți-l prezint pe Doru, fratele meu mai mic pe care îl iubesc ca lumina ochilor.

Băiatul a îmbrățișat-o și pe ea cu afecțiune, sărutând-o pe frunte :

-E iubita ta, Geluțule ?

-Eu asta sper. Dar e fată de oraș, se lasă greu convinsă. Natalia, vii la noi acasă să ne cunoști familia ? Mama e cea mai bună bucătăreasă de pe Dunăre !

Fata, în schimb, era fascinată de Doru, iar dacă a-l suporta pe Gelu veanea la pachet cu a fi aproape de acest băiat frumos, atunci era dispusă să accepte orice invitație.

Și, ca să nu ne lungim cu povestea, Natalia devenise o prezență permanentă în familia lui Gelu, iar lumea o privea ca pe o viitoare noră. Lucrurile păreau atât de bine bătute în cuie, încât fata s-a mutat în casa lor, dar avuseseră grijă să îi dea o cameră separată de cea a lui Gelu, ca să nu-i strice fetei fecioria.

Dar gândul ei era numai la Doru și la cum să facă să îl cucerească pe acest băiat care împlinise de curând 18 ani.

Într-o noapte, după ce petrecuseră cu toții până târziu, s-au dus fiecare la culcare clătinându-se euforici.

Doru, fiind slab de băutură se îmbăta după trei pahare, spre deosebire de namila de frate-său care dormea în butoiul cu vin și tot reușea să sară într-un picior pe coada măturii.