Omul care nu s-a lăsat cumpărat de Cristi Borcea. Motivul pentru care a refuzat banii
- Andrei Calin
- 5 iulie 2020, 14:48
Un fost fotbalist din Ștefan cel Mare a avut de furcă după ce l-a refuzat pe unul dintre finanțatori.
În vremurile bune, la Dinamo banii nu erau o problemă. Dovadă și întâmplarea povestită de un fost portar al „roș-albilor”: Emilian Dolha (40 de ani). Finanțatorul Cristi Borcea obișnuia să le facă jucătorilor diverse cadouri și să le dea bani. După evoluții apreciate, Dolha a primit un ceas Audemars Piguet în valoare de 20.000 de euro.
Dolha a povestit că la finalul unei partide câștigate de Dinamo în fața celor de la CFR Cluj (scor 1-0), Borcea a vrut să-l premieze cu o sumă de bani. Însă, fotbalistul a refuzat bonusul financiar.
„Este o poveste mai lungă. Borcea mi-a promis niște bani înainte de un meci, am câștigat cu 1-0 cu CFR, am fost cel mai bun om al partidei. M-a sunat după acea confruntare să-mi zică să vin la el ca să-mi dea banii, dar i-am spus că a greșit omul, nu am nevoie de bani, eu îmi făcusem datoria, așa cum și-o făcuseră toți colegii mei”, a declarat Dolha la Digi Sport.
Fostul fotbalist s-a enervat atunci când a văzut că finanțatorul din acea vreme insista. „Când am văzut că o dă de gard și începe să țipe și mai tare, i-am zis să se oprească. Am încercat să-l lămuresc că nu e ok față de colegi.”
În cele din urmă, Dolha a acceptat să primească acel ceas Audemars Piguet. „Apoi a insistat și mi-a zis să mă duc a doua zi pe la biroul lui. Habar n-aveam unde era biroul lui, deși ăștia ai mei mai știau unde e. Când l-m văzut atât de insistent, l-am rugat să-mi dea un ceas, știam că are o colecție impresionantă. I-am zis să nu mă cheme pentru bani că nu am de ce să mă duc”, a spus Dolha, care a mai precizat:
„Și, într-un final, la șase luni distanță, după ce am bătut Steaua cu 1-0, m-am văzut cu el și și-a dat ceasul jos de la mână și mi l-a dat. Era un Audemars Piguet de vreo 20.000 de euro.
Borcea și-a dat seama că nu eram omul lui, a realizat asta și apoi a început să mă critice. Când mă gândesc retrospectiv, mă bufnește râsul.”