Aflat des pe drumuri fără nici un căpătâi, după ce a fost slugă de câteva ori, italianul nostru s-a hotărât și el să-și facă un rost în viață și a ales tronul Moldovei, pe care l-au suit turcii la 4 februarie 1619.

Născut în 1580, Gaspar Graziani era un italian catolic originar din Bosnia-Herzegovina. Cum, necum, Gaspar învățase de mic italiana, croata, germana, engleza și turca.

Călătorește la Constantinopol, unde ajunge mai întâi tălmaci și apoi dragoman.

Îndeplinind mai multe misiuni și legând mai multe prietenii la curtea otomană, dragomanul italian nădăjduia că va primi drept răsplată pentru activitatea sa tronul unei țări românești.

Pe 4 februarie 1619, visul i se împlinește.

De la Grigore Ureche știm că încrederii pe care i-a acordat-o Înalta Poartă i-a răspuns cu o trădare de zile mari.

Citește și Din pribegia logofătului necredincios ce fusese Domnul Moldovei

Se întoarce împotriva turcilor, căutându-și aliați prin țările creștine. Se dovedește un intrigant desăvârșit.

Devine de nesuportat boierimii și oamenilor de rând, care, deși azi e greu de crezut, atunci țineau cât de cât la moralitatea în politică.

Schimbându-și viziunea geostrategică, Gaspar Vodă încheie, pentru început, alianță cu Polonia, semnând tratat cu hatmanul Jolcovschi la Hotin, prin care au hotărât să scuture țara de sub jugul turcesc.

Aflându-se de cele întâmplate la Iași, sultanul nu stă pe gânduri.

Turcii, în frunte cu Skender-ber, seraskerul de Caramania (generalissim al teritoriilor de la Dunăre) și cu ajutoarele tătarilor conduși de Galga-sultan, Cantemir-bey și Aladin au intrat în țară.

Soarta s-a decis la Țuțora, lângă Iași, unde armata moldo-polonă a fost înfrântă.

Domnitorul a fugit în toiul noptii de pe câmpul de bătaie, vrând să treacă în Transilvania.

Însă, a învins moralitatea politică a boierilor moldoveni. Hatmanul Șeptilici și boierul Goia au pus mâna pe el și i-au tăiat capul. Era 29 septembrie 1620.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric