Pentru Parlamentul României, pandemia asta care obligă la izolare, are şi părţi bune. Nu trebuie să mai baţi drumul până la serviciu. Se lucrează de acasă. Aşa că, aparent cel puţin, nu ştie stânga ce face dreapta. Că parlamentarii nu stau toţi în aceeaşi casă. Fiecare cu vila lui. Şi uite aşa, din vilă, date din stânga în dreapta şi apoi pe şest către Monitorul Oficial, trec tacit nişte legi – am fi spus „pe sub masă” – dar la mesele din Parlament nu este nimeni, nici măcar la cele de la bufet, care sunt evident părtinitoare. Date în favoarea cuiva. Şi sigur nu a alegătorilor de rând.
Tactica a fost patentată deja, cu ocazia legii aberante privind povestea cu autonomia Ţinutului Secuiesc. Legea a trecut tacit prin Camera Deputaţilor. Bun tacitul ăsta. Pentru că deputaţii, când a ieşit scandal cu legea lor, fiecare a spus senin că nici măcar nu era acolo când s-a adus castronul cu mujdei de usturoi, aşa că nu avea cum să îi miroasă gura.
Habar nu au avut, deşi unii chiar au preparat mujdeiul, cum este spre exemplu vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Lucian Viziteu (USR), care are drept una dintre atribuţiile funcţie şi stabilirea programului instituţiei. Cineva i-a tras ”un tacit” în program.
RCA-ul, de la asigurator la fraierul plătitor
Ne puteți urmări și pe Google News
Tot tacit a trecut zilele acestea şi o lege care priveşte pe toţi proprietarii de maşini. O lege privind vestitul RCA. Asigurarea obligatorie de accidente, care de-aia se şi numeşte obligatorie. Pentru că fiecare conducător auto este obligat să o facă. Şi unde să o facă? La firmele de asigurări, desigur. Aşa că din start, o firmă de asigurări, este, ca să spunem aşa, „asigurată” cu un venit lunar şi anual, pentru că vrea - nu vrea, şoferul trebuie să meargă la una dintre ele ca să încheie asigurarea. Dacă nu o face, a încurcat-o grav. Dacă este prins de poliţie, i se iau plăcuţele de înmatriculare pe loc, în drum, aşa că n-are decât să ia maşina în cârcă sau în sacoşă să meargă cu ea acasă sau la garaj. Ori dă câteva sute de lei pe o platformă de transport. După care este obligat să-şi facă poliţia de asigurare şi să mai şi plătească o amendă substanţială.
Asta se întâmplă fără drept de apel când trebuie să plătească şoferul. Dar cu totul altfel stau lucrurile atunci când asiguratorul are de plătit despăgubiri. Adică atunci când şoferul ar avea de luat.
Evident că nu există conducător auto care să-şi dorească să-şi plesnească maşina, ca să i-o repare asigurările. Decât dacă există blaturi cu inspectorul de asigurări, care au iz penal, dar care sunt foarte puţine. În general, oamenii îşi păzesc maşinile şi an de an firmele de asigurări încasează bani buni de la cei obligaţi prin lege să le dea, dar în schimb nu dau nimic marii majorităţi care nu comite accidente.
Atenție la modificările aduse legii și la ASF!
Aşadar, o afacere mai mult decât rentabilă, deşi au existat şi în acest domeniu falimentele răsunătoare şi foarte penale precum „Astra” Asigurări, când asiguraţii au rămas cu buza umflată.
Vorbim acum însă despre societăţile care funcţionează şi prin care nu s-a încercat să se dea tunuri financiare. Sau, mai exact, despre cum vor deveni ele şi mai rentabile, printr-o lege trecută tacit prin Senat, de data asta.
Recomandările noastre
