Junele Mihail Kogălniceau voia să poată urma la Paris „cursul legilor”. Dar această zi mult așteptată n-a sosit.
Într-o bună dimineață – ne spune el într-o schiță autobiografică, un ziar francez publica senzaționala știre că Domnul Moldovei a trimis la studii în Franța pe fii săi împreună cu 200 de tineri moldoveni. Știrea trece fără control din ziar în ziar, însoțită de comentarii elogioase la adresa Principelui, care s-ar fi străduit astel să transplateze cultura franceză la gurile Dunării.
Senzaționala dezvăluire a deșteptat atenția provoslavnicei împărății protectoare asupra primejdiei pe care o aducea afluența tinerimii moldovene în școlile Franței, cuibarul ideilor revoluționare, și atunci, Vodă Sturdza, după dispozițiile cabinetului imperial – cum mărturisește el însuși – se vede nevoit să retragă copiii din Franța, spre a-i trimite în Germania.
Plecarea de urgență
La 9 august 1835, sosea din Moldova profesorul Tissot, care aducea la cunoștința micii colonii românești că, din porunca Domnului Sturdza, trebuia să purceadă numaidecât din Luneville.
Copiii își fac în grabă bagajele, Kogălniceanu își expediază o mare parte din cărți în țară și a doua zi pornesc cu diligența, fără să li se spună precis încotro.
Trecând prin Strasbourg, Karshrue, Frankfurt pe Main, Lipsca, copiii ajung, după 10 zile, la Berlin, unde sunt instalați într-o casă particulară.
Era în ziua de 21 august, aniversarea regelui Frederich Wilhelm III, iar întreg orașul se revoltase, fiindcă poliția interzisese prăznuirea aniversării cu focuri de artificii.
Abia după trei zile, garnizoana orașului izbutește să potolească furia poporului. În Germania, începuse să prindă ideile democratice și liberale, de care se temea Rusia țaristă, când ceruse strămutarea copiilor din Franța.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
