Mai puțin cunoscut publicului larg de la noi, savantul de origine română Solomon Schechter (1847-1915) este unul dintre cei mai apreciați cercetători în domeniul studiilor ebraice din lume. Profesor la Cambridge, a devenit celebru după ce a descoperit, într-o magazie – Gheniza - a vechii sinagogi din Cairo, o colecție impresionantă de documente evreiești din secolele X - XIX.

Pe 7 decembrie 1847, în partea moldovenească a orașului Focșani se năștea Shneur Zalman, cel care avea să devină  Solomon Schechter, dintr-o familie de emigranți evrei, originari din  Ucraina.

Dotat cu o inteligență peste medie, la trei ani a învățat ebraica, iar la cinci ani cunoștea cele cinci cărți ale Torei (Pentateuhul). Primii ani de școală i-a făcut la Focșani, după care a continuat la o instituție de învățământ superior religios în Piatra Neamț, iar mai apoi, de la 13 ani, la Lvov (Lemberg) în Imperiul Austro-Ungar.

Despre el ne-au rămas și câteva mărturii anecdotice consemnate de contemporani potrivit cărora, dincolo de capacitățile-i intelectuale ieșite din comun, savantul român era un om de viață, căruia îi plăcea să petreacă, să iubească, să bea și să fumeze.

La 18 ani s-a înscris la Seminarul Teologic Israelit din Viena, urmând în paralel cursuri de filosofie și gramatică. Ulterior și-a continuat studiile la Berlin, după care s-a stabilit la Londra unde  a îmbrățișat cariera academică la Cambridge.

În anul 1902, Solomon Schehter a ajuns la conducerea Seminarului Teologic Iudaic din New York și datorită viziunii și cunoștințelor sale a reușit să-l transforme într-una din cele mai importante instituții de educație iudaică din lume.

Brătianu l-a scutit de armată

Se spune că Solomon Schechter datorează, într-o oarecare măsură, cariera de la Cambridge marelui politician liberal I.C. Brătianu, care l-a scutit de armată și, astfel, i-a oferit posibilitatea să-și urmeze vocația academică.

Astfel, pe vremea când se afla la studii, în Germania, tânărul evreu a primit ordin de încorporare la un regiment din urbea natală, Focșani. Deși ar fi putut să scape de armată renunțând la cetățenia română, a preferat să solicite o scutire de la autorități. După câteva încercări nereușite, un amic i-a propus să meargă în audiență la ministrul de Război, I.C. Brătianu. Cum acesta era recunoscut drept drept antisemit, tânărul nu și-a făcut prea mari speranțe. Cu toate acestea, incredibil, Brătianu i-a acordat scutirea care-i permitea să se întoarcă la studii, impresionat, se pare de faptul că nu a renunțat la cetățenie.

Descoperirea care i-a adus consacrarea academică

Legile iudaice interzic aruncarea sau distrugerea oricărui document în care apare numele lui Dumnezeu, astfel că toate documentele și cărțile care îl conțineau erau depuse într-un depozit special, gheniza.

Așa se face că în 1896, savantul de origine română, a primit la Londra, două documente care proveneau din Gheniza Sinagogii Ibn Ezra din Cairo.

Unul dintre acestea i-a atras atenția în mod special deoarece era versiunea în ebraică a Cărții Ecleziastului, din Vechiul Testament, cunoscută până atunci doar din traducerile grecești și latine. Descoperirea l-a entuziasmat și așa a ajuns în Egipt unde a descoperit, ascunse într-un perete al sinagogii Ben Ezra, aproape 280.000 de fragmente şi manuscrise.

După ce a mituit, conform obiceiului locului, autoritățile, a reușit să sorteze și să recupereze zeci de mii de documente de o valoare inestimabilă pe care le-a trimis în Anglia unde au fost cercetate.