Georgică Ştefan, din satul Cocani, Dâmboviţa are numai 16 ani, iar visul său cel mai mare este acela de a-şi construi propria casă.

Adolescentul nu a dat prea des pe la şcoală, a învăţat puţin să scrie şi să citească de la surorile lui.

Cu mâinile goale, săpând în bălegar, Georgică este pe cale să-şi vadă visul cu ochii. Mama lui, Geta, este foarte mândră de mezinul ei. Lucrările la casa lui, pe care o riridcă în curtea casei părinteşti, sunt într-un stadiu avansat. S-a apucat pe 6 martie, a săpat fundaţia, a turnat placa, a ridicat pereţii.

Georgică e cel mai mic dintre cei 12 copii ai familiei.Fraţii şi surorile lui au familiile lor acum, el a rămas cu părinţii, într-o casă cu pereţi scorojiţi. Acoperişul de ţiglă e găurit în mai multe locuri. Se mai poate locui doar în două camere.

Mama lui, Geta, are 63 de ani. Nici ea, nici soţul ei nu au pensie. Singura sursă de existență este o vacă pe care o cresc în bătătura casei.

„Am vândut laptele şi mi-am crescut copiii, aşa cum am putut, amărâtă… Şi i-am dat la casele lor. Am rămas cu el. Dacă eu mor, mâine-poimâine, că inima asta-i oaţă, el rămâne al nimănui şi n-are din nici o parte nimica”, spune femeia.

Feme este bolnavă având mai multe afecțiuni.

„Odată mi-a venit ajutorul şi când m-am dus la spital să-l fac din nou, că sunt cardiacă, sunt cu inima, cu diabetul, cei de la primărie mi-au zis: cum să-l facă? Să mă duc la zile, să muncesc. Să mă duc să fac zile, cum face lumea pe drumuri. Păi, eu pot să mă duc să stau în soare, să fac zile? Nu pot. Şi nu m-am dus”, povesteşte tanti Geta.

Marian, soţul ei, a muncit cot la cot cu nevasta până a făcut un atac vascular cerebral. O vreme. bărbatul n-a putut vorbi. Acum iese rar din casă, merge încet prin curte şi vorbeşte aproape şoptit.

Familia din Cocani îi datorează statului impozitul pe casă strâns pe mulţi ani, vreo 2.900 de lei.

„Poate de multe ori n-am avut bani de pâine şi n-am îndrăznit să cer la o fată, că şi ele are greutăţi, am cerut la un vecin”, povesteşte Geta.

Pentru că nu aveau cu ce să-și asigure traiul zilnic, pe băiat l-au trimis cu caprele de pe urma cărora a strâns ceva bani.

„Când avea 9 ani, i-am luat nişte capre, l-am trimis cu ele, s-a chinuit mult. Caprele au făcut căpriţe, a vândut căpriţele şi a pus banii deoparte”, îşi aduce aminte femeia.

„Nu recunoaşte, dar regretă acum că nu s-a dus la şcoală, ca toţi copiii. Poate se duce după ce termină casa, că e bună şi cartea, te descurci mai uşor în viaţă”, spune Iuliana, sora măritată în sat.

Georgică şi-a făcut ucenicia în construcţii alături de cumnatul său, soţul Iulianei. Vreo doi ani, adolescentul a lucrat ca ajutor pe şantier. O activitate care i se pare mult mai uşoară decât alergatul după capre.

O vară întreagă, Georgică a scormonit după bălegar, în curtea părinţilor sau în alte curţi, l-a urcat în căruţă şi l-a vândut prin sat.

Sătenii i-au sărit în ajutor: „Pe la noi, lumea vinde bălegarul, dar i l-a dat lui, să-l vândă el. Şi a luat 50 de lei de căruţă, cât să-i dea omul? El a fost mulţumit, că nici nu e greutate aşa mare la lopată. Şi când a făcut 105 milioane (n.r. – 10.500 de lei), s-a apucat să-şi cumpere BCA-ul. Şi i-a mai dat lumea din sat câte 5 milioane, cât 1 milion…”, povesteşte Geta cum a obţinut băiatul ei primii bani din care şi-a cumpărat materiale de construcţii.

Cea mai mare distracţie e vara, mergem şi ne scăldăm la gârlă. Iarna, dacă e lacul îngheţat, mergem şi ne dăm pe lac. Cam atâta. Mai jucăm şi fotbal, dar nu suntem foarte pasionaţi” spune Georgică.

Cât despre planurile de viitor, Georgică îşi doreşte să se însoare şi să aibă doi copii, dar, deocamdată, prioritatea lui este finalizarea casei.

Cine doreşte să-l ajute pe Georgică să-şi termine casa poate dona, cu precizarea Pentru Georgică Ştefan, în contul Asociaţiei Şansa Ta, care ajută familia Ştefan de peste cinci ani. Conturile bancare deschise la BCR CONT IN LEI RO64RNCB0591123278690001 CONT IN EURO RO37RNCB0591123278690002, potrivit romaniatv.net