E multă panică, dar și multă dezinformare despre pandemia de coronavirus. Profesorul sud-coreean Kim Woo-Jiu de la Spitalul Universitar Guro din Seul, o eminență în domeniu, lămurește situația.

Acesta lucrează în domeniul bolilor infecțioase din 1990 și în decursul acestor 30 de ani a tratat cazuri de tuberculoză, SIDA, rujeolă, s-a confruntat cu epidemiile de SARS în 2003 și gripă porcină în 2009, dar și cu Ebola, în 2014, apoi MERS în 2015. Spune însă că actuala pandemie de Covid-19 ridică cele mai mari provocări.

Profesorul spune că coronavirusul se transmite când tuşim sau strănutăm, întrucât expulzăm picături. Practic, scuipăm. Trebuie să fie mai mari de 5 microni pentru a fi considerate picături, iar o singură picătură conţine multe virusuri. Mă refer la cele provenite de la o persoană infectată.

Pentru că picăturile sunt mai mari de 5 microni, acestea urmează o traiectorie curbă, ca un curcubeu, şi aterizează de regulă la o distanţă între 1 metru şi 2 metri. În acel moment, virusul te poate infecta prin ochi, nas sau gură.

Aşadar, principala cale de transmitere este prin picături.

A doua rută este atunci când strănutăm sau ne curge nasul, avem tendința să ne ștergem nasul cu mâna, nu? O facem fără să ne gândim. Iar virusul ajunge pe mână. Apoi vin şi vă strâng mâna. V-am transmis virusul prin contact direct. Aceasta este a doua cale.

Apoi, a treia, este prin contact indirect. Atunci când un pacient strănută sau tuşeşte, picăturile ajung şi pe suprafeţele din jur, pe masă, pe clanţa uşii, pe tastatură...

Kim spune că virusul poate supravieţui acolo de la câteva ore până la mai mult de 3 sau 4 zile. (...)

Pe hârtie sau textilele din care sunt făcute hainele noastre, nu atât de mult. Pe hârtie, poate o zi. Depinde de temperatură şi umiditate.

Pe o masă, poate să supravieţuiacă chiar şi 5-7 zile. Deci când atingi suprafaţa după câteva ore, virusul de pe mâna ta încă este activ. Închipuie-ţi ce se întâmplă dacă îţi atingi apoi faţa.

În mod obişnuit, în viaţa de zi cu zi, te infectezi prin picături, prin contact direct şi contact indirect. Acestea fiind spuse, te poţi totuşi infecta din aer în anumite condiţii. Este vorba despre transmiterea prin aerosoli.

Recent, mii de persoane dintr-o sectă religioasă numită Shincheonji s-au infectat în Coreea de Sud. Biserica era la etajul 10 al unei clădiri, într-un spaţiu închis. Ferestrele erau închise pentru că era iarnă. Imaginaţi-vă câteva sute de oameni, adunaţi la un metru sau doi distanţă unul de altul, rugându-se sau cântând ore în şir. Dacă acolo se află o persoană infectată, gândiţi-vă câte picături produce.

Se recomandă un test pentru COVID-19 pentru cei care au febră sau usturime în gât, care tuşesc sau au dificultăţi de respiraţie. Este deosebit de important pentru persoanele în vârstă şi cele din grupul de risc să se testeze şi dacă resimt doar o stare de oboseală, pierderea apetitului sau dureri uşoare în tot corpul.

O echipă de cercetători a confirmat că aproximativ 30% dintre cei diagnosticaţi cu COVID-19 îşi pierd simţul mirosului şi al gustului. Iar asta poate dura între 5 şi 10 zile.

Profesorul a menţionat ochii, nasul şi gura drept porţi de intrate pentru virus pentru că în ele sunt membrane mucoase, în pleoape, în interiorul nasului, în gură. Virusul nu poate intra în piele, dar mucoasele au un receptor care se numeşte ACE2. Virusul trebuie să se lipească de aceşti receptori, pe care nu îi avem şi în piele. Pielea noastră acţionează ca o barieră. Virusul nu poate intra nici prin urechi.

Din acest motiv el recomandă masca, mânușile și ochelarii.

El a mai spus că în Coreea de sud  se fac zilnic 15.000 de teste. Până pe 23 martie au fost făcute în total 338.000 de teste.

„Coreea a mai trecut şi prin pandemia de gripă porcină din 2009, prin epidemia de MERS din 2015, deci abia în urmă cu 5 ani. Mulţi coreeni erau deja educaţi pentru că au mai trecut prin asta. Ştim că spălatul pe mâini şi purtatul măştilor poate preveni infecţia. În timpul epidemiei de MERS, ne-am dat seama că trebuie să creăm repede kituri de testare.  (...) De la gripa porcină din 2015, guvernul coreean a investit mult în cercetarea şi dezvoltarea kiturilor de testare PCR. Şi, mai important de atât, companiile care produc aceste kituri de testare şi-au dat seama că pot face mulţi bani din asta, aşa că au început să investească în cercetare şi dezvoltare. Poate că este capitalism pur, dar aşa a apărut o competiţie între companii pentru profit. A existat o motivaţie financiară”, a declarat Kim.