Petre Iancu, „apărător” al lui Mihai Șora, a fost „tras la răspundere” de Adrian Papahagi pentru partea pe care a ales s-o apere.
Petre Iancu a făcut o nouă postare în care îi ia apărarea lui Mihai Șora, susținând că atacurile la adresa lui sunt „mârșave, josnice, ticăloase și respingătoare”.
„Din nou, in apararea lui Mihai Sora si a reperelor romanilor
Atacurile asupra lui Mihai Sora sunt marsave, josnice, ticaloase si respingatoare. Sunt nu doar abjecte din perspectiva varstei si meritelor iesite din comun ale filosofului (intrucat includ o opozitie activa rarisima si realmente curajoasa a lui Mihai Sora, sub regimul comunist al lui Nicolae Ceausescu, de pilda in favoarea disidentului Mircea Dinescu). O opozitie si un curaj la care majoritatea covarsitoare a detractorilor sai de azi nici sa viseze n-ar fi indraznit.
Insultele la adresa lui sunt insa netrebnice si repugnante si din alte motive. Sunt infecte pentru ca opereaza cu semiadevaruri si falsificari menite sa manipuleze si loveasca nu (doar) in tinta venerabilului ganditor ci in USR si PLUS, ca si in orice proiect modernizator al Romaniei. Sunt dezgustatoare intrucat colporteaza prejudecati si lucreaza cu dogme si minciuni cu atat mai scabroase cu cat, venind din dreapta spectrului politic, ii smintesc pe multi. Fiindca le rapesc oamenilor reperele spirituale si morale. Fiindca Sora e unicul calauzitor neinregimentat al romanilor care binemerita de-un veac.
Injuriile la adresa lui sunt. la alegere, ori inepte, ori ipocrite la maximum (pentru insi a caror bruma de cultura sau cultura autentica s-a coagulat pe baza cartilor editate de Mihai Sora in BPT). Ele, din doua una, tradeaza fie neintelegerea fenomenului comunist, fie o mentalitate la fel de autoritara ca a capetelor de beton ale activistilor comunisti si postcomunisti pe care criticii lui Mihai Sora pretind ca i-ar combate (in fapt li se alatura fara jena: ca de pilda lui Dragnea si PSD in cruciada pentru cpf).
E, totusi, nevoie de o uriasa doza de tupeu, de prostie sau viclenie profitoare de lipsa informatiilor privind cartea publicata in Franta, imediat dupa razboi, de Mihai Sora, sa aplici acestei carti cu forta o grila de interpretare ridicola. E o grila care corespunde poate bilanturilor provizorii circuland la marginea Europei 80 de ani mai tarziu. Dar e si tipica frustrarilor politice ale perdantilor Romaniei postcomuniste, zdrobitor infranti, spre deosebire de Mihai Sora, in mai toate jalnicele lor batalii.
Vazand toate acestea nu stiu daca sa-mi fie mila, sau rusine de rusinea detractorilor lui Sora. Vai si amar de capul lor”, a scris Petre Iancu pe Facebook.
La aceeași postare, Adrian Papahagi îl „trage la răspundere” pentru partea pe care s-a decis s-o apere, invocând un exemplu din perioada comunistă.
„Am o singură întrebare pentru Dvs.: dacă un intelectual ar fi scris despre Hitler ce a scris Șora despre Lenin, ar fi fost membru NSDAP și ar fi lucrat în ministerul propagandei, în ministerul de externe și în ministerul educației naziste, îl lăudați azi?”, a scris acesta.
Răspunsul nu a întârziat să apară:
„Evident ca Mihai Sora a fost o victima a comunismului. Si nu o singura data. In anii 40-50? Desigur. N-a fost lasat sa se intoarca la familie. S.a vazut sechestrat. De cine? de regimul comunist condus de Ana Pauker. E destul? Nu e destul? Din unghiul familiilor celor ucisi la Canal poate nu e. Dar asta nu inseamna ca n-a fost o victima a comunismului in anii 40-50”, a scris, din nou, Petre Iancu.
Recomandările noastre
