La Gaudeamus, târgul de carte recent încheiat, a fost lansat un volum excepțional. Nu-i mult spus/scris, nici pe departe, pentru că dialogul-maraton dintre generalul Aurel Rogojan și jurnalistul Dan Andronic, întins pe sute de pagini concretizate în volumul Puterea umbrei... (Editura Proema) este, în esența lui, o frescă veritabilă a României comuniste și postcomuniste. Atenție, o frescă dimensionată din interiorul unui adevăr cu guler alb

În rândurile care urmează, urzite în siajul prefeței lui Ion Cristoiu la volumul aflat aici în discuție, nu mi-am propus să agăț cititori sau să sporesc tiraje cu verbe ascuțite și lucioase. Nici n-aș avea șanse veritabile. Istoria, fie ea veche sau mai puțin mestecată în colții timpului, o iubești sau n-o iubești. Așadar, cine vrea să cumpere cărțoiul, îl cumpără. Sunt convins că pasionaților nu trebuie să le vânturi prin fața ochilor povestiri-altfel cu Nicolae Ceaușescu, dezvăluiri-bombă despre spionii României comuniste sau legende literare spumoase pentru a-i convinge să citească. Există și acestea între copertele tari ale „Puterii umbrei”, dar poveștile pe care vreau să le arăt eu cu degetul sunt altele.

James Bond de Dâmbovița

Și le veți descoperi mai departe, pentru că urmează un caleidoscop de fapte și întâmplări istorice date în vileag nu fără o doză fină de umor de către generalul Rogojan, cel care a fost cândva mâna dreaptă a lui Iulian Vlad, capul Securității statului în urmă cu mai bine de treizeci de ani. Caleidoscop, spuneam, dar unul prin oglinzile căruia răzbat până la noi portretele necosmetizate ale omului-securist, ale omului-spion, ale omului-scriitor, ale omului-comunist…

Dar să dăm mai bine curs, întru dumirire, ghilimelelor: „Într-o toamnă târzie, la vreo lună după «Ziua Recoltei», mai rămăseseră pe câmp roșii, ardei, varză, se stricau, le prindea bruma, gerul - rememorează generalul Rogojan. Îmi telefonează șeful Securității de la Olt, Nicu Lungu, și mă întreabă dacă am pus ceva pentru iarnă. I-am răspuns că nu. Îmi spune că în județ, deși prim-secretarul Vasile (Lică) Bărbulescu (cumnatul lui Nicolae Ceaușescu), a raportat de vreo cinci săptămâni încheierea recoltatului leguminoaselor și depășirea planului, pe tarlale a rămas recoltă care se risipește, se intră cu tractoarele peste ea. A organizat o clacă cu colegii de acolo și ne-au trimis, la mai mulți, din toate cele ce mai rămăseseră pe câmp (...)”.

„Șoimii” aduc carne în Centrală

Sau: „Într-un târziu, când nu se mai găsea chiar nimic, colegul meu Radu Tinu, care fusese promovat ca adjunct al șefului Securității la Timișoara, mă întreabă: «Cum te descurci? Măi, fii atent, în fiecare zi de salariu să-mi trimiți 100-150 de lei, că eu pregătesc pachete cu mezeluri de la Comtim (Complexul de prelucrare a cărnii) pentru colegii și prietenii din București, le expediez prin însoțitorii de bord de pe cursa TAROM de Timișoara“. Cu alte cuvinte, „șoimii”, cum erau porecliți securiștii deghizați în însoțitori de bord, îndeplineau și misiuni „culinare”.

Dacă doriți să achiziționați cartea, trimiteți un mail la ema@proema.ro și se ocupă ei de comanda dvs.

Păcăleala generalului

Un alt episod deosebit, din categoria „întâlnirea marilor șefi de stat cu poporul comunist român”: „În perioada școlii militare - rememorează generalul Rogojan - am fost în misiuni de «securitate și gardă» la aproape toate vizitele șefilor de state în România. Erau momente plăcute, fiindcă se suspendau cursurile, și care elev nu se bucură că nu se mai țin orele?! Apoi, aveam satisfacția de a trece la ținuta civilă și a ne integra printre «colectivele de oameni ai muncii» asupra cărora trebuia să veghem, ca să nu apară persoane străine de grup, adică potențiali atentatori. Era o sarcină dificilă, fiindcă ochii ne cam fugeau după tinerele fruntașe în producție, arătoase și cu origini sănătoase”.

Are sau n-are umor omul? Să mai accesăm o butadă: „Prima mea misiune importantă de acest fel am avut-o în chiar primul rând al oamenilor muncii din Capitală care l-au întâmpinat, în luna mai 1968, pe președintele Franței, generalul Charles de Gaulle, în fața salonului oficial al Aeroportului Băneasa. Am avut și un sentiment de mare satisfacție când m-am văzut într-o fotografie din revista «Flacăra», surprins în momentul în care îmi strângea mâna marele general și om de stat francez. În misiuni similare, i-am văzut de aproape pe Richard Nixon, Gerald Ford, Fidel Castro, Gustav Heinemann, pe majoritatea șefilor de state din Africa...”.

Cum luau „lucrătorii” pulsul poporului

Comentând despre aria de infiltrare a agenților Securității, generalul Aurel Rogojan amintește: „Vizat era și Muzeul de Etnografie şi Folclor, pentru că prin studiile antropologice, de etnografie și folclor se puteau dezvolta contactele cu oamenii, se constata starea de spirit, se cunoșteau obiceiurile, înclinațiile, vulnerabilităţile, sensibilităţile, ca popor, punctele tari, slabe şi făceau un barometru de ţară, configurau o stare a națiunii. Știau bine cum va reacţiona poporul, cum reacţionează o anumită zonă dintr-o ţară şi lucrurile erau temeinic făcute, dar ele nu se puteau lega cap la cap decât dacă aveai viziunea de ansamblu”.

Dacă doriți să achiziționați cartea, trimiteți un mail la ema@proema.ro și se ocupă ei de comanda dvs.