PAULO COELHO: Al saptelea pacat capital: lenea

PAULO COELHO: Al saptelea pacat capital: lenea

Iata-ne si in ultima zi a anului. (n. trad -  articolul lui Paulo Coelho a aparut la sfarsitul anului, in cotidianul brazilian „O Globo”).

N-am crezut niciodata in coincidente, dar faptul ca am scris o serie de texte despre pacatele capitale fara a ma gandi la calendar, pentru a descoperi ca „Lenea” va fi publicata pe 31 decembrie, poate ca trebuie sa fie considerat un semn pentru noi toti.

Definitia de dictionar: subst. feminin, forma portugheza provine din latinescul prigritia. Aversiune fata de munca; indolenta; neglijenta. Conform Bisericii Catolice: toate fiintele vii care se misca trebuie sa-si castige painea cu sudoarea fruntii si sa nu se gandeasca numai la roadele sigure si imediate. Lenea este o lipsa de efort fizic si spiritual, care degradeaza sufletul, ducand la tristete si depresie. O povestire din traditia orala: imediat ce a murit, Juan s-a trezit intr-un loc extraordinar de frumos, inconjurat de confortul si frumusetea la care visase dintotdeauna. Cineva imbracat in alb se apropie: „Ai dreptul la tot ce-ti doresti: orice mancare, orice placere, orice distractie”, spuse.

Incantat, Juan facu tot ce a visat toata viata lui. Dupa multi ani, il cauta pe insul in alb: „Am gustat din tot ce mi-a placut”, spuse el. „Acum am nevoie sa muncesc, sa ma simt util”.

„Imi pare rau”, ii raspunse aparitia in alb, „dar asta e singurul lucru pe care nu ti-l pot oferi. Aici nu exista munca”. „Si sa petrec o vesnicie mort de plictiseala? Prefer de o mie de ori sa fiu in iad!”. Insul in alb se apropie si-i sopti la ureche: „Dar unde crezi ca te afli?”

Dupa Winnie Albert: cum poate supravietui o societate care se concentreaza din ce in ce mai mult asupra alimentelor congelate, instantaneelor fotografice, piureului de cartofi, lecturilor dinamice si calculatoarelor electronice?

Sociologia lenei: atat cel care munceste prea mult, cat si aceia care refuza sa o faca actioneaza la fel - incearca sa se indeparteze de problemele naturale ale oricarui om, evitand sa se gandeasca la realitate si la responsabilitatile inerente unei vieti normale. (Sursa: Muncitorul robot, Oxford, 2001)

Conform budismului: traditional, lenea este unul dintre principalele obstacole in calea trezirii sufletului. Ea se manifesta in trei feluri: lenea confortului, care ne face sa zacem intr-un singur loc. Lenea sufletului, cand ne simtim descurajati si lipsiti de un imbold. Si, in sfarsit, lenea amaraciunii, cand nu ne mai intereseaza nimic si nu mai apartinem lumii acesteia. (Sursa: Pema Shodron in „Shambala Sun”, nov. 1998)

Comentariu in Tao Te King: un om aflat pe drum se multumeste cu Drumul. Un om virtuos se multumeste cu Virtutea. Un om care pierde ceva se conformeaza cu Pierderea.

Cel care se multumeste cu Drumul este acceptat cu bucurie de acest Drum. Virtuosul este acceptat de Virtute.

Cel care se conformeaza cu pierderea este acceptat de Pierdere.

Si totusi, in pragul lui 2007: obisnuim sa ne intrebam: de unde vine inspiratia? Unde se afla bucuria de a trai? Oare merita efortul, daca tot anul am incercat sa-mi depasesc limitele, mi-am sustinut familia, m-am purtat cat mai bine posibil, dar cu toate astea n-am ajuns unde mi-am dorit?

Un razboinic al luminii intelege ca trezirea este un proces lung, care necesita un echilibru intre contemplatie si munca pentru a ajunge acolo unde vrei. Nu vei reusi sa te schimbi gandindu-te la ce n-ai obtinut; dimpotriva, in intrebarile acestea exista germenul inactiunii, al descurajarii. Da, poate ca am facut tot ce trebuia, dar rezultatele nu sunt vizibile, dar eu sunt sigur: rezultatele exista. Care se vor vedea, cu siguranta, pe masura ce inaintam, daca nu ne lasam pagubasi.

Un an fericit tuturor.

Traducere de Gabriela Banu.

Ne puteți urmări și pe Google News