Trei reporteri romani au ajuns la Panmunjeom, frontiera dintre comunism si fiorul libertatii, care uimeste de peste 50 de ani lumea intreaga.

„SUA au ocupat sudul Coreei in 1945”

Panmunjeom suna magic si terifiant. Locul unde s-a semnat, in urma cu 54 de ani, armistitiul din Razboiul Coreean este parte din itinerarul putinilor turisti care vin in Nord.

Este 8.30 dimineata si ne aflam la Kaesong, la 10 kilometri de granita cu Sudul. Pornim cu microbuzul pe un drum pustiu, care parca duce la capatul lumii, alaturi de trei tineri insotitori nord-coreeni, plus soferul.

Trecem de doua posturi de control, apoi ajungem la un grup de cladiri. Coboram... Asteptam... Dupa un sfert de ora, un tanar ofiter-ghid ne arata topografia zonei intr-o sala special amenajata. E foarte amabil si riguros.

Aici incepe zona demilitarizata, bine securizata si destinata a zadarnici orice provocare. Linia de demarcatie are 246 kilometri si e lata de patru kilometri, cate doi in fiecare parte. Dupa 20 de minute in care aflam tot felul de detalii continuam drumul. In microbuz urca alaturi de noi inca cinci ofiteri, inclusiv ghidul.

„America a fost invinsa” Mergem circa un kilometru si ajungem la cladirea unde au avut loc primele discutii de pace. E un muzeu cu multe fotografii impresionante. In centrul atentiei se afla Marele Conducator Kim Ir Sen, decedat in 1994, la 82 de ani. In RPD Coreeana toti cetatenii poarta in piept insigne cu chipul sau. „SUA au ocupat sudul Coreei in 1945, sub pretextul dezarmarii trupelor japoneze.

Apoi au iscat Razboiul Coreean pe 25 iunie 1950, dupa mii de provocari lansate de-a lungul Paralelei 38”, suna pe scurt punctul de vedere al ofiterului. „Suferind numeroase pierderi, dupa un an americanii au propus negocieri de pace”. Peste tot e curatenie luna si o liniste monumentala.

Parcurgem alte cateva sute de metri si ajungem la cladirea unde s-a semnat armistitiul, in ‘53. E din lemn si s-a ridicat in doar cinci zile la ordinul Marelui Kim, „intrucat SUA propusesera un cort, pentru a nu ramane un loc clar in istorie”. Mobilierul e original, la fel si steagurile de pe mese. „America a fost invinsa, insa aici e drapelul ONU; n-au vrut sa apara cu al lor”.

Fata in fata

Alt drum cu microbuzul, la ralanti, si dupa doua minute vedem granita. Celebrele baraci, jumatate in Nord, jumatate in Sud, cladirile mari din spate, dotate cu videocamere, si delimitarea cu o fasie de beton in care de-o parte si de alta sunt paznicii a doua natiuni nascute dintr-una singura ne dau fiori.

De dincolo, un grup de turisti ne priveste dintr-un foisor, la fel ca si soldatii cu ochelari de soare. Avem sansa sa fim singuri in partea de Nord, eu si fotoreporterul, iar tensiunea o simtim in aer, gata sa sparga aceeasi liniste de mormant.

La cativa metri unele de altele, garzile se privesc atent fara sa-si vorbeasca, fara sa le tremure vreun muschi de pe fata. Poate sunt rude si nici macar nu stiu asta.

Din cand in cand, langa sud-coreeni mai apare si cate un militar american. In baraca din mijloc se intra cu schimbul. O facem si noi, iar la usa dinspre Sud, oricum incuiata, se posteaza doi ofiteri. Avem 3-4 minute la dispozitie, timp in care „trecem granita”.

Pielea ne e ca de gaina. Suntem bombardati cu informatii, una interesanta fiind aceea ca, in 1996, intr-o dimineata cetoasa, Iubitul General Kim Jong-il, actualul sef al statului, a fost aici fara sa fie observat. Timpul zboara. Suntem invitati sa facem cale intoarsa la primul punct de control. Vizita s-a terminat.

DIALOG

Reunificarea, Daciile si Ceausescu Pe parcursul vizitei am discutat liber cu gazdele noastre de moment. Fostul presedinte Nicolae Ceausescu a lasat o excelenta impresie in zona, ca si celebrele Dacii, folosite ca taxiuri la Phenian. „Visam la reunificare zi de zi. In Romania prietena ce se stie despre noi?”, sunt intrebat. „Se spune ca aveti restrictii si dictatura”, vine raspunsul.

Ofiterii fac ochii mari: „Noi ne iubim si ne respectam conducatorii. Ei ne asigura totul: slujbe, case, intretinere. Sunt greutati pentru ca propaganda Americii ne-a izolat. Insa le vom depasi”. „Ziarele spun ca sunteti o tara terorista”, fortam noi nota. „E o minciuna. Dumneavoastra o credeti?”. „Evident ca nu”. Si chiar am fost sinceri!

Linie de demarcatie, in spirit occidental

Cand, in 1953, armistitiul a inghetat razboiul dintre cele doua Corei, granita dintre Nordul comunist si Sudul „imperialist” a fost trasata la Paralela 38. Astfel a intrat satucul Panmunjeom (astazi stramutat) in istorie, ca preambul la Zidul Berlinului si un vestigiu autentic al Razboiului Rece.

Pe aici au dezertat si militari americani, de teama razboiului din Vietnam. Printre ei, si Charles Jenkins, fostul vecin si prieten al Doinei Bumbea, romanca rapita in ‘78 de spionii Coreei de Nord. 

Autostrada de front

In partea de sud a Peninsulei, granita se simte dupa nici 20 de minute de mers dinspre Seul. Autostrada New Highway No. 1 e ea insasi o platforma fortificata. In eventualitatea reizbucnirii unui conflict, sud-coreenii au ridicat ziduri antitanc si pasaje menite sa intarzie invazia nord-coreenilor.

Ghidul, o tanara de 28 de ani, explica totul ca un scolar cu lectia invatata: „E o zona critica. Daca s-ar intampla ceva, zidurile si pasajele aruncate in aer vor tine pe loc dusmanul”, spune tanara. Drumul Seul-Panmunjeom curge paralel cu raul Imjing, un alt reper strategic in aceasta zona in care nimic nu rasare la voia intamplarii.

Intre rau si autostrada, fortificatiile militare transporta gandul cu 55 de ani in urma, cand razboiul era in toi. Privirea se agata intr-un kilometric gard de sarma ghimpata, intrerupt de foisoarele-cuiburi pentru militarii inarmati pana-n dinti. Cu vigilenta razboinicului, acestia „periaza” apa, in cautarea intrusilor care s-ar strecura din Nord. „E un rau periculos. Cand ingheta, pe el treceau spionii comunisti in Sud”, povesteste ghidul.

„Passports, please!”

In Coreea de Sud, zona Panmunjeom e impartita in doua obiective cu grad maxim de securitate: „Zona demilitarizata” (DMZ) si cea de „Securitate comuna” (JSA). Aici, militarii nord si sud-coreeni stau la numai cativa metri unii de altii. In fata, autostrada duce la Kaesong, Nordul comunist.

Conflictul sufla insa in ceafa, asa ca microbuzul iese de pe autostrada si face stanga, spre „DMZ”, unde un tur costa aproape 50 de euro. Prima oprire este la punctul de control. Peisajul continua sa fie unul de forta: iarasi cu parapeti de beton, din nou rotocoale de sarma ghimpata, alti militari gata de razboi.

„Passports, please!”. Cu o dexteritate mecanica, un granicer sud-coreean culege pasapoartele din microbuz si da „OK”-ul. Pasim spre linia de demarcatie dintre Sud si Nord, acolo unde poti cobori si in „Tunelul 3”. Cand l-au descoperit, in anii ‘70, sud-coreenii au avut un soc: prin galerii pot tranzita si 10.000 de militari nord-coreeni pe ora.

Nordul sub observatie

Simbol al dramei neincheiate, frontiera functioneaza deopotriva ca spatiu cazon si poarta turistica. Autocarele si shopurile cu suveniruri dau un sens nou conflictului inghetat.

Pe Muntele Dorasan, sud-coreenii au instalat un observator militaro-turistic. Astfel, trupele monitorizeaza permanent Coreea de Nord, iar turistii pot arunca un ochi spre „Satul propagandei” si complexul industrial de la Gaeseong.

Urmele razboiului sunt insa la tot pasul. Drumul pana la Observator a fost taiat printr-o padure inca minata, iar avertismentele sunt peste tot. Apoi, la poalele muntelui se afla gara fara niciun tren.

E „Dorasan station”, ultima din Sud, situata la 56 de kilometri de Seul, 17 de Gaeseong, si 205 kilometri de Phenian. In 2002, presedintele SUA, George W. Bush, s-a apropiat cel mai mult de tara rivalului Kim Jong-il: facuse o vizita la Gara Dorasan.

IMPORT-EXPORT

Schimburi reciproce

La Panmunjeom se simt cel mai bine senzatia de conflict, dar si dezghetul timid prin care trec relatiile dintre Nord si Sud. In aceste zile, e in constructie un urias terminal pentru materiile prime importate de sud-coreeni si, tot pe aici, convoaie de camioane cu nisip si pietris intra din Nord in Sud.

Au un aer oficial, steagul rosu, comunist, le flutura la oglinzile retrovizoare, iar coloanele sunt deschise si inchise de alte masini negre. Intrarea camioanelor pe teritoriul sud-coreean e marcata de o baie obligatorie a masinilor in dezinfectant.