Timp de aproape trei secole, 12 milioane de africani au fost dusi in lanturi spre America.

Azi, dupa inca doua secole, tot 12 milioane de oameni traiesc in sclavie. Oficial, maine se implinesc 200 de ani de cand sclavia a luat sfarsit. La 25 martie 1807, membrii parlamentului de la Londra au decis interzicerea comertului cu sclavi.

Insa, la doua secole dupa ce Imperiul Britanic si Statele Unite au abolit sclavagismul, milioane de persoane continua sa fie supuse unor astfel de practici. ONG-urile prezinta cazuri si date concrete pentru a demonstra ca sclavia ramane o realitate chiar si in secolul XXI.

Avertismentul a venit din partea secretarului general al Natiunilor Unite Ban Ki-moon. "Aceste practici includ robia in schimbul datoriilor si utilizarea copiilor in conflictele armate. De obicei, victimelor le este frica sa vorbeasca. Desi am avut realizari in campania noastra care lupta pentru drepturile omului, mai avem foarte multe de facut", a declarat oficialul ONU.

Comertul cu sclavi din Africa spre cele doua Americi dateaza din secolul al XVI-lea, perioada in care europenii au inceput sa exploreze coasta africana de vest. Sclavii, capturati sau cumparati, erau transportati cu vaporul in coloniile din Caraibe, America de Nord si America de Sud si erau pusi sa munceasca din greu pe plantatii.

Potrivit estimarilor, preluate de publicatia "The Times", pana in 1850, aproape 12 milioane de africani, barbati, femei si copii, au fost adusi in "Lumea Noua", aceasta fiind, de altfel, cea mai mare migratie fortata din istorie. Unii istorici avanseaza chiar un numar mai mare de sclavi adusi de pe continentul negru - 40 de milioane.

Cumparati pe textile, vanduti pe zahar Punctul culminant al practicilor sclavagiste, in special al celor brutale, a fost atins in secolul al XVIII-lea, in perioada asa-numitului "comert triunghiular". Vapoarele britanice incarcate cu textile, arme etc. navigau catre porturile africane, unde marfurile erau negociate in schimbul sclavilor.

Corabiile, incarcate uneori pana la refuz cu robi, traversau apoi Atlanticul. Din cauza conditiilor infioratoare in care erau transportati, 10% dintre africani mureau in timpul calatoriei. In "Lumea Noua", sclavii erau vanduti familiilor bogate, aducand negustorilor profituri considerabile. Vapoarele erau incarcate apoi cu zahar, rom, melasa si alte bunuri si se intorceau in porturile britanice.

Abia spre sfarsitul anilor ‘80, in Imperiul Britanic s-au facut auzite primele voci care militau impotriva sclaviei. Unul dintre liderii miscarii a fost parlamentarul William Wilberforce, care la 12 mai 1789 a tinut primul sau discurs important in Camera Comunelor pe tema abolirii sclaviei. Politicianul a argumentat ca negotul cu sclavi este condamnabil din punct de vedere moral si reprezinta o problema ce  tine de drepturile innascute ale fiecarui om.

Legea prin care se interzicea comertul cu sclavi a trecut insa de parlament dupa aproape 20 de ani. Nerespectarea actului normativ aducea cu sine plata unei amenzi de 100 de lire sterline pentru fiecare sclav gasit la bordul unei nave britanice. Incepand din 1662, navele britanice au transportat 3.415.000 de sclavi africani cumparati. Dintre acestia, 2.964.800 au supravietuit calatoriei, fiind vanduti apoi in cele doua Americi.

SCLAVII SECOLULUI XXI 12 milioane in lanturi Organizatia Internationala Antisclavie estimeaza ca 12 milioane de persoane sunt in continuare victime ale diverselor forme de sclavagism. Printre acestea se numara fetele din Africa de Vest folosite drept servitoare, barbatii siliti sa curete padurea amazoniana sau femeile care cad in mainile traficantilor de carne vie din Europa Occidentala.

De pilda, in Ghana, un obicei din batrani le da dreptul preotilor sa revendice, din randul familiilor care i-au suparat in trecut pe zei, mirese virgine pe care sa le foloseasca si ca servitoare. In ciuda varstei fragede, fetitele sunt obligate sa munceasca din greu la camp, iar cand ajung la pubertate, ele devin "trokosi" sau nevestele preotilor. Majoritatea sunt violate si batute.

"Nu eram altceva decat un animal care muncea toata ziua pentru preot. Nu capatam nimic in schimb", povesteste Enyonam Tordzro, o femeie de 36 de ani. Ea si-a petrecut 15 ani ca "trokosi", fiindca bunicul ei a avut o legatura amoroasa cu nevasta unui vecin. "Am fost trimisa aici ca plata pentru fapta bunicului meu, intrucat mai multi din familia mea au murit din senin. Mi-era teama ca daca fug vor muri si altii", explica ea.

In 1998, organizatiile umanitare au demarat o campanie pentru schimbarea legilor tribale din Ghana. 3.500 de fete si femei au fost eliberate, dar, chiar si acum, exista inca 1.000 de "trokosi". Politistii si avocatii par sa se teama si prefera sa inchida ochii in fata realitatii. De altfel, pana acum nimeni nu a fost condamnat pentru aceste practici.