Continuam publicarea unor fragmente din "Corespondenta. Jurnale" a lui Mihail Bulgakov.
Autorul povesteste despre divergentele cu Stanislavski cu privire la piesa „Moliere” si isi dezvaluie dorul de pamantul natal.
„14 martie 1935, Moscova
Acum mi-a ordonat Stanislavski. Au grabit pentru el piesa cu Moliere (fara ultimul tablou - nu este inca gata), iar el, in loc sa analizeze regia si interpretarea, a inceput sa ia la bani marunti piesa. In prezenta actorilor, s-a apucat sa-mi povesteasca ca Moliere e un geniu si ca in piesa trebuie sa-l prezint ca atare. (...) Pe scurt, trebuie sa includ ceva despre importanta in teatru a lui Moliere, sa arat cumva ca el este genialul Moliere s.a.m.d. (...)
Intrebi de Moliere?
Din pacate, toate sunt anapoda. Teatrul de Arta, din vina lui, a taraganat repetitiile la piesa de-a lungul a patru ani (lucru nemaiauzit!) si in primavara aceasta tot nu i-a dat drumul.
Stanislavski a avut fantezia sa faca rectificari in loc sa lanseze piesa, desi lucrul la ea s-a prelungit necuviincios de mult. Cupa larga a rabdarii mele s-a umplut prea tare si am refuzat sa mai modific ceva. Ce-o sa fie mai departe nu stiu precis. (...) Apartamentul? Apartamentul e mediocritel, cum spune Serghei, fireste, e mic pentru noi (...). E luminos, uscat si avem gaze. Doamne, ce desfatare! Il binecuvantez pe cel care a inventat gazele in apartamente. In fiecare dimineata inalt Domnului rugaciuni ca aceasta casa supraetajata sa dureze cat mai mult posibil - calitatea constructiei ma nelinisteste intrucatva.
Cererea pentru calatoria mea in strainatate n-am depus-o inca, dar o s-o depun. De altfel, despre aceasta calatorie o sa urmeze o scrisoare separata. (...) Ochii mei holbati din fotografia alaturata iti vor arata ca ne-a pozat un fotograf de pe strada, unul foarte simpatic. Numai verde in jurul nostru. Este verdele pamantului meu natal. Ne aflam pe colina Vladimirski, in august 1934.”
Recomandările noastre
