Izolată pe plan mediatic și blamată pentru incursiunea sa în Nord-estul Siriei și atacurile împotriva gherilelor și civililor kurzi, Turcia are propria sa narațiune în legătură cu perspectivele situației din Siria, care se așează pe liniile majore de raționalitate occidentală și pe țintele stabilite deja de către NATO și UE în regiune: combaterea terorismului, cu precădere Daesh autointitulată Stat Islamic; menținerea și întărirea NATO prin închiderea faliilor între interesele existențiale turce legate de forțele de autoapărare kurde PYD/YPG asociate cu PKK-ul intern și alianța americao-kurdă împotriva ISIS; asumarea responsabilităților regionale de către aliații NATO și eliberarea militarilor americani care să revină acasă; readucerea acasă a refugiaților sirieni din Turcia și de aiurea, blocând revărsarea lor către Europa și chiar creând condițiile reîntoarcerii lor în Siria, în zona tampon de Securitate turcă.

Narațiunea turcă merită să facă parte din suma informațiilor ce inundă piața media după lansarea operațiunii pe teren pentru a echilibra acuzațiile de epurare etnică a kurzilor și masacru în nord-estul Siriei, acuzații lansate de comandanții kurzi, dar și pentru a avea referențialul de comparație între intențiile afirmate și rațiunile turce și acțiunile reale din teren ale Armatei turce și Armatei Siriene Libere, pro-turce, care se confruntă cu Forțele Democratice Siriene, majoritar kurde, din regiunea în cauză.

 

Susținerile turce provin din declarațiile Președintelui Recep Tayyip Erdogan, din cele ale lui Fahrettin Altun, directorul de comunicare al Turciei și din cele ale Ministrului turc al Afacerilor Externe, Mevlüt Çavuşoğlu. Merită să așezăm cap la cap susținerile turce pentru ca ulterior să putem verifica, faptic, aceste susțineri cu realitatea trecută și viitoare de pe teren, din Siria.

 

Prima susținere relevantă a Turciei este că în discuția telefonică de duminică, 6 octombrie între președintele Erdogan și președintele Trump a fost acceptat un transfer de responsabilități și de conducere a campaniei anti-teroriste împotriva Stat Islamic de la SUA la Turcia. Pe această bază s-a produs trecerea frontierei de către armata turcă împreună cu Armata Siriană Liberă, o fracțiune anti-Assad găzduită în Turcia, pregătită și antrenată, care intră acum pe teritoriul sirian, fiind majoritar sunnită, turcomană și arabă ca reprezentare. Narațiunea mai cuprinde afirmația că oficialii americani, inclusiv un Secretar al Apărării, au acceptat că PYD/YPG e o prelungire a PKK - recunoscută drept organizație teroristă - și că “au părut a fi de acord” cu eliminarea zonei controlate de gherilele kurde la frontiera cu Turcia.

 

Turcia susține că, astfel, “alianța tactică” SUA- YPG/PYD se încheie iar SUA alege varianta de așteptat, aliatul său din NATO. Alegerea era evidentă deoarece relația dintre cele două state datează de mai bine de 67 de ani și profunzimea legăturilor este extrem de puternică. În plus, turcii au un interes existențial în regiune – atacurile teroriste kurde peste graniță, în afirmații publice, perspectiva organizării unei structuri protostatale sau chiar statale kurde la frontiera sa, contiguu cu kurzii turci, de unde amenințarea separatistă în Turcia însăși, ca interese neafirmate explicit – în timp ce SUA au doar interese strategice – combaterea terorismului Daesh-Stat Islamic - pe care Turcia înțelege să le asume și să le satisfacă.

 

Obiectivul declarat al Turciei este neutralizarea amenințărilor de lungă durată împotriva cetățenilor turci și eliberarea populației locale de conducerea lorzilor războiului kurzi. Turcia nu a acceptat niciodată un coridor condus de un grup terorist la granița sa, susține ministrul de Externe Ceavusoglu. Turcia joacă credibilitatea și legitimitatea preluării operațiunii anti- Stat Islamic prin invocarea zecilor de victime ale Daesh-Stat Islamic în atacuri pe propriul său teritoriu, capturarea acestora și menținerea în spatele gratiilor prin sprijinul acordat Armatei Siriene Libere. Turcia a luat act de schimbarea de obiectiv a YPG-forțelor de autoapărare kurde – care vizează combaterea armatei turce, abandonând lupta cu ISIS.

 

De altfel, Turcia pune la îndoială lupta reală cu organizația teroristă a forțelor de autoapărare kurde. Ankara reproșează PYD/YPG că face contrabandă cu explozibili către PKK, prin săparea tunelurilor pe pământ turcesc, și că nu luptă pe deplin cu ISIS, fiind prinși în timp ce conduceau prizonieri Daesh către Turcia iar în noiembrie 2017, un acord secret între Forțele Democrate Siriene a permis și transportat direct sute de teroriști ai Stat Islamic care au scăpat în timpul operațiunii de coaliție pentru a elibera orașul Raqqa.

 

Turcia susține transparența operațiunii sale, anunțată și planificată cu mult timp înainte, consultată cu partenerii și aliații săi, dar, în fapt, cu toate forțele prezente în Siria și cu interese acolo, anunțată de către președintele Erdogan de la tribuna ONU în urmă cu nici o lună. Cauzele migrației ilegale și a radicalizării pot fi abordate și tratate în regiunea de siguranță, unde s-ar reîntoarce grupările turcomane și arabe alungate de YPG/PYD kurde la preluarea regiunii(inclusive 300.000 de kurzi care nu-i acceptau, găzduiți în Turcia) Ei ar reveni pe pământurile natale, și ar reechilibra și situația în viitoarea Sirie, blocând separatismul kurd și, în egală măsură, echilibrând din nou raportul originar etnic și sectar în Siria lui Assad, cu majoritatea sunnită în fața minorității allawite, și o reprezentare corectă în viitoarea Sirie renăscută(cu mesajul implicit al perspective democratice ale eliminării lui Al Assad)

 

Fără a face din acest motiv o motivație directă, Turcia ar crea o zonă tampon de 20 mile/30 km de-a lungul frontierei sale care ar bloca posibilitatea ca tirurile cu rachete să ajungă peste graniță, în orașele Turciei, cum s-a întâmplat, din cauza razei limitate de acțiune a acestor arme aflate în posesia gherilelor kurde. În rest sunt așteptate relocări a 2 milioane de sirieni, iar dacă aria se extinde la nivelul Deir Ez Zor-Raqqa, ar putea fi relocate 3 milioane, adică și refugiații ajunși ilegal în Europa sau care doresc să se reîntoarcă. Mesajul e mai mult decât transparent și contrabalansează anunțul/amenințare privind deschiderea ușilor pentru migrație dacă este taxată operațiunea turcă drept ofensivă și de agresiune de către europeni, și reafirmă asumarea de către Turcia a rolului strategic și istoric de pavăză a revărsării Orientului Mijlociu către Europa, pentru care neasumarea responsabilității ar justifica apariția unui stat kurd în Sudul Turciei care să îndeplinească acest rol.

 

Turcia își afirmă strategia pentru Siria întreagă de a se baza pe administrații locale alese și de reconstrucție a statului sirian și a legitimității conducerii pe această bază și menționează legitimitatea sa în această materie prin administrațiile în zone majoritar kurde supervizate de Turcia în Afrin și Jarablus, menținând majoritatea kurdă, fără a modifica baza etnică(în subsidiar reproșul făcut kurzilor care, în zonele controlate, ar fi schimbat compoziția etnică). Turcia își asumă menținerea zonei tampon stabilă și sigură și autoguvernarea siriană prin consiliile locale alese democratic.